|
Biographie mariana fulger
Fiecare om poartă în el nemărginirea infinitului, așa cum fiecare fir de aer, de pământ, de apă.
Iubirea, dacă știi s-o duci în tine, e opisul de liberă trecere spre veșnicie.
Biografia unui om sunt câteva semne scrise pe retina inimii într-o caligrafie care diferă de la individ la individ.
Când ești singur, trăiești în lumea ta de fericire, altfel, te pierzi. Poate că te pierzi oricum, dar frumos.
Un om decepționat puternic de viață e un suflet conștient că mai mult era oricum zadarnic.
Timpul ne îndură, dar cine știe, mai bine decât clipa, cât de părelnică îi e trecerea?
Pe cine așteptăm? Ce facem după ce fiecare răsărit ne-a dat încă binecuvântarea să trăim? Trăim
simplu și matur. Din simplitatea existenței noastre a rezultat și rezultă complexitatea trăirilor noastre. Cu fiecare gând, am adăugat și adăugăm o treaptă spre infinit. Dăm o nouă concretizare timpului-spațiu-istorie.
Între memorie și uitare, aleg memoria și uitarea.
Privilegiul gânditorului este dreptul la interpretări.
Realitatea e un mister care se dezvăluie pe bucăți, întotdeauna acolo unde e bezna mai adâncă. Voind să pui cap la cap fragmente de dezlegări, nu faci decât să adâncești misterul.
Sunt un adevăr care încă nu se acceptă pe sine ca lege o existență plină de conflicte.
Nu e niciodată târziu să zâmbești. Înger sau demon ia bucuria cu o mână și o dă cu cealaltă. Dacă privești doar mâna care ia bucuria, nu ai cum s-o vezi pe cea care o dă.
Mâhnirea are darul de a-mi deschide ochii spre interior, bucuria mă face de multe ori miop.
Fericirea e o trăire ce durează întotdeauna prea puțin pentru a păstra despre ea o imagine vie.
Puterea gândului în stare să scotocească Universul în căutarea adevărului suprem e un echilibru fragil între secrețiile câtorva glande vitale.
Amintirile sunt pagini de roman scrise mai în grabă, mai cu migală, cum a avut viața răgaz. Apar și dispar de pe retina inimii fără să ne-ntrebe.
Tot ce face parte din existențial ne dă sentimentul de căutători, participanți, în mare parte benevoli, la spectacolul luminii-întuneric. Din amalgamarea lor cresc toate și dispar. Chiar dacă simplu uneori, alteori dureros, viața este, într-adevăr, un spectacol suprem, un miracol.
Suntem predestinați să fim rădăcini, trunchiuri, ramuri, aripi. Când zborul nu ne mai e la îndemână, suntem mai aproape de infinit cu doi pumni de pământ.
Iubesc trandafirii și cred că și ei ne iubesc. Se dăruiesc fără teamă.
Un buchet de speranțe e omul, un vis așezat cu grijă de Creator într-un spațiu vital, sau poate doar întâmplarea ca două fire de iarbă să-și fi ridicat frunțile spre cer și să fi așteptat ca doi ochi în loc de unul să le admire și să le ocrotească.
Fiecare suflet are poezia lui, nedumeririle, mirările lui, filozofia lui despre tot ce-l înconjoară. Își trăiește miracolul în spațiul în formă de măr ce i-a fost dat de Creator. Când nu se mai încape pe sine de mirări, de lacrimi, scrie, pictează, dăltuiește piatra dură, cântă...
Suntem oameni și poate mai mult de atât, dar rămânem vise.
Dacă aș ști de ce mă întorc, nimeni nu șterge tot, nimeni nu îngroapă fără să încapă în acel regres o infinit de mică speranță că rădăcinile răzbat piatra, înmugurind sângerânde treceri în care iarba își pleacă grumazul lângă gleznă sau doar umbra dusă de talazuri un pic mai aproape crește ziua în care carnea își trădează neîntinata sete de absolut.
Nimeni nu adoarme liniștit până când sufletul n-a rostit rugăciunea pentru pasul jumătății de care-l desparte, uneori, un fragment de spațiu, alteori, clipa în care moare lumina.
Goi în lumea asta mare, dar veseli, cine să ne oprească pașii, când poeme cerne lumina în fiecare fir de aer, picuri albaștri din care se desfac firave arpegii de viață în care se întoarce Dumnezeu?
Aș vrea să am liniștea clipei închise într-un strop de apă
când mă voi sparge, voi lua neantul de la capăt
Nu știu cine ne-a creat și de ce, dar faptul că ne-a creat doar pe jumătate e cea mai mare realizare a spiritului. Nu e nimeni și nimic mai fericit ca atunci când trăiește în jumătatea sa, iar aceasta îi e întregul de ființă și noroc. Am însă convingerea că doar unele suflete au norocul să trăiască în eternitatea întregului lor.
Cuvântul are nevoie de decantare, să capete arămiul adânc al bradului, ceva din tăria stâncii, precum vinul cel prea aproape de nemurire pentru a trece în carne într-o răstălmăcire de întâmplare.
Fiecare suflet o lumânare, un chibrit și o boare de vânt. Dacă n-am vibra, ne-am stinge tăcând tăcerea pietrelor, până când ne-ar umple, venind din adânc, zborul primei clipe fericite a inimii de creator.
Într-o lume creată pe ruinele celor de dinaintea lumii noastre, suntem poeți, oameni simpli, eroi temerari, îndrăgostiți de clipă, suntem noi cei care ar trebui să privim, din când în când, la cei care merg alături de noi, fără să ne mustre că suntem prea plini de noi.
Suntem oameni poate ultimele sensuri, poate începutul iluzia unicei speranțe viața.
Un caracter frumos este format de oameni care au strâns, în nevoia lor de împlinire, frânturi din fericirea și nefericirea celorlalți oameni.
Mă vei mai cunoaște?
am sufletul înaintea cărnii, am mâinile culcate în lut
mi-e frig, mi-e apă, mi-e sete de timp
dacă-ți las tăcerile, ai să știi întoarce cuvintelor silabele?
șase pentru viață, șase pentru moarte
spirale răsucindu-se infinit?
A ciopli în piatră, în bronz, în lemn, în hârtia fină, încet să nu rănești, cuvântul, aripa, drumul, zborul, parfumul, cântecul măiestrei
a scrie cu sufletul și mintea
scris
suflete fără liniște în tăcerea lor, atingând arderea infinitului
În iubire, poate că cel mai mult contează gesturile mici pe care le facem, așa cum copilul caută o floare de câmp și o ascunde în pumnu-i micuț să nu vezi când ți-o prinde în păr sau te atinge, când nu știi, dintr-un gest firesc de duioșie că ești pentru el.
Scriem ca să avem spre ce să ne întoarcem sufletele când nimic sau aproape nimic din jur nu ne mai caută sau noi ne retragem în ceea ce-a fost pentru a redeveni, astfel, întregul.
|
![[ Création ]](/images/menu/fra_CREATIVE.png){kind=small}
![[ Internet ]](/images/menu/fra_INTERNET.png){kind=small}
![[ Culture ]](/images/menu/fra_CULTURE.png){kind=small}
![[ Société ]](/images/menu/fra_SOCIETY.png){kind=small}
![[ Evénements ]](/images/menu/fra_EVENTS.png){kind=small}
![[ Arts ]](/images/menu/fra_ART.png){kind=small}
![[ Livre ]](/images/menu/fra_BOOKS.png){kind=small}
![[ Polémique ]](/images/menu/fra_DIALOGUE.png){kind=small}
![[ Presse ]](/images/menu/fra_PRESS.png){kind=small}
![[ Régional ]](/images/menu/fra_REGIONAL.png){kind=small}
![[ Contact ]](/images/base.png){kind=small}
