Cimentați noroaie, iasme amputate
Luând miezul lumii ucenic pe spate!
Focul vechi e scârnav, prin el trecem ghem;
Bolovanii umbrei, ulii de blestem
Bat și rup osânza de lumină calmă.
Cine-aruncă-ntâi az, discul de sudalmă?
Căutați-mi zeii cocoțați pe cruci,
Să le cânt prohodu-n hohot la răscruci.
Șoldul Afroditei mi-l ascut la strung
Și fruct bun de veacuri cu venin îl ung.
Fulg zălud misterul l-ați băut topit
Cu aperitivul pentru infinit.
Deget pentru mănușă sufletul pe dos
Cu bale de spasm și funigei mi-l cos
Ierburi de stea moartă a-nnegrit sub unghii.
Dușul zării nu mai lecuie rărunchii.
Bălegar de visuri inima v-o-ngrașă,
Adormind în muzici de tăcere lașă.
Spongii smulg din marea somnolentei clipe
Inutil mă strâmbă gloata pe echipe.
Bobul singur urcă din sporii elastici.
Calfele fac case ori devin gimnastici.