De-a pururea-n fereastră
Și-n inimă de-a pururi,
Poteca lunii castă
Revarsă-adânci velururi...

O pârtie de lavă
Intactă prin ghețare,
O punte de zăbavă
Pe văi clocotitoare;

Un fluviu de tăcere
Văzduhul luminându-l,
Când șoapta zilei cere
Tălmaci să-i fii cu gândul;

Coloană-a tainei, albă,
La templul lumii, sacru,
Incandescentă salvă
Gonind ce-i simulacru;

Tunel de fosfor nopții,
Plutire care-nfruntă
Cascada neagră-a bolții,
Puzderia-i măruntă;

Un lung baraj de spuză
Zoritelor explozii,
Un paloș-călăuză
În luptă cu irozii;

Nu raza care-și joacă
Paiațe mici, la soare,
O pulbere opacă,
O zarvă trecătoare,

Ci foc de stalactite,
Ninsoarea unor gene
Pe ceruri nesfârșite
Și-n viscole perene,

Oglinzi: făpturi și fapte
Prietene, dușmane -
Și tulnic alb prin noapte,
Și caste uragane,

Și poduri de mătase
Spre-a vieții scumpă vrajă,
De-a pururi credincioase,
De-a pururea de strajă...