La fereastră flori în glastre,
Înăuntru-o orgă-n cânt.
Umbre pe tapete aspre,
Dans nebun, ciudat răsfrânt.

Tufe flutură-n văpaie
Și țânțari se-agită-n roi.
Coase-n câmp, departe, taie,
Cântă-o apă veche-apoi.

Al cui suflu mă dezmiardă?
Rândunici trag semne-n stol.
Codrii de-aur, să se piardă,
Curg în infinit, domol.

Flăcări tremură în glastre.
Dans nebun vrăjește-așa
Pe gălbui tapete aspre.
Prag privește cineva.

Iz de pere și tămâie,
Seară-n geam și pe sipet.
Fruntea caldă o mângâie
Albe stelele, încet.




Traducere Mihail NemeÈ™