Învăță de la umbră
Că nu ești a oricui!


În dimineața vieții când umbra-ți este-n față
în scurta-ți tinerețe ce o trăiești senin,
e singurul prieten care mereu ți-arată
măsura-n care anii îi poți trăi din plin.

Când în amiaza vieții umbra-ți devine scurtă,
ca timpul dintre fapte, grăbit să îți croiești
sortitul drum, doar ea îți mai descurcă,
între răspântii, calea pe care să pornești.

Iar când se lasă toamna și umbra-ți cade-n spate,
nedespărțit de ea, chiar de-ai trăit hai-hui,
ai să-nțelegi că-n viața-ți plină de păcate
a fost a ta, mereu, și nu a orișicui.

Nimic din roata vieții nu e o întâmplare,
la bine și la rău umbra-i mereu cu tine.
Și chiar de soarele apune sau dispare
în marea umbră-a nopții, o umbră-ți aparține.