În cavoul ca o visterie ferecat
din mireasă a rămas o rază.
Un suspin prin toamna coroanelor
Tăcerea e o sită Auer
Orice zvon scutură cenușă.
Aici zac bucle de parfum vechi
și coastele împletesc coșuri de fructe
lacrimi în ceară
cu vestejiri licurici.
Praful fin e pentru strănutat
ÎNTUNERICUL ARDE ÎNFUNDAT
Gândul în gânduri se răsucește
sfredel ruginit în tainițe înfipt
Frunză - chipul se schimonosește
- Molie sau flacără de chibrit? -
Vântul prin plete și-n plopi mucegai,
Pașii printre îngerii numerotați
- Cine-i?
- s t a a a A A A I