Ascunde-te o lună în marea de uitare,
Acolo și voi stele duceți-v-a peri!
Să peară a voastre raze, ș-o noapte de teroare
Să vie acum din haos pe ceruri a domni!

Să fie noaptea neagră așa îmi place mie
Căci noapte și în mine etern a esistat;
Să plane noaptea asupră-mi, căci cerul cu urgie
În noaptea fioroasă pe mine m-a uitat.

În noaptea asta neagră să meargă-a mea durere
Spre cerul fără milă de nori acoperit
Căci nimini nu m-aude acuma în tăcere,
Căci nimini nu mă vede, și asta am dorit!

Suflați și voi acuma, o vânturi furioase,
Prin munții cei gigantici, prin văile adânci;
Suflați pe mări întinse, și undele spumoase
Faceți-le să geamă, spărgându-se de stânci.

În astă armonie de valuri zgomotoase,
De stânci ce se sfăramă, de arburi ce trosnesc,
Din sufletu-mi să iasă suspine dureroase
Ce inima-mi sfâșie, ce peptul meu zdrobesc.

Ascunde-te o lună în marea de uitare,
Acolo și voi stele vă duceți a peri!
Să peară-a voastre raze ș-o noapte de teroare
Să vie acum din haos pe ceruri a domni!