Page: 2 : 1
Cahul
:
 Poèmes 2005-10-19 (5629 affiches)
Călugărenii
:
Poèmes 2005-10-19 (4686 affiches)
Cântec
:
Poèmes 2005-10-19 (4969 affiches)
Cântec
:
Poèmes 2005-10-19 (4717 affiches)
Cântec național
:
Poèmes 2005-12-02 (4776 affiches)
Cântece și sărutări
:
Poèmes 2005-12-02 (4472 affiches)
Căpitanul de vânători
:
Poèmes 2006-08-26 (4349 affiches)
Căprița de aur
:
Poèmes 2006-08-26 (4161 affiches)
Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel mare
:
Poèmes 2005-12-02 (13542 affiches)
Cetatea Albă
: (Akerman)
Poèmes 2005-12-02 (5167 affiches)
Codrul Cosminului
:
Poèmes 2005-12-02 (7877 affiches)
Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
:
Poèmes 2005-04-05 (4574 affiches)
Consiliul secret
:
Poèmes 2005-12-02 (4281 affiches)
Copilașii
:
Poèmes 2005-12-02 (4467 affiches)
Copilul din casă
:
Poèmes 2005-12-02 (5400 affiches)
Cornul lui Sas
:
Poèmes 2005-12-02 (4618 affiches)
Cupa lui Ștefan
: legendă istorică
Poèmes 2004-03-02 (7164 affiches)
Deșertul
:
Poèmes 2006-08-26 (4338 affiches)
Domnul Mavrogheni
: legendă istorică
Poèmes 2004-03-02 (5520 affiches)
Dromichete
:
Poèmes 2006-04-19 (4784 affiches)
Dumbrava Roșie
:
Poèmes 2010-01-17 (8418 affiches)
Elegie la o tânără fată
:
Poèmes 2006-04-19 (5318 affiches)
Fata de la Cozia
: legendă istorică
Poèmes 2004-03-02 (7879 affiches)
Fata popii
:
Poèmes 2005-03-04 (7378 affiches)
Fluturașul
:
Poèmes 2010-03-05 (8598 affiches)
Întoarcerea lui Mihai
:
Poèmes 2005-04-09 (4870 affiches)
Invocație
:
Poèmes 2009-07-12 (3354 affiches)
La o viorică
:
Poèmes 2010-01-23 (5608 affiches)
La România
:
Poèmes 2009-11-25 (4102 affiches)
Lui Alecsandri
: 07.08.2004
Poèmes 2004-08-07 (4529 affiches)
Mărioara
: legendă istorică
Poèmes 2004-03-02 (6181 affiches)
Mihai pădurarul
:
Poèmes 2009-01-27 (4244 affiches)
Mihai și călăul
:
Poèmes 2009-07-14 (6954 affiches)
Mihnea și baba
:
Poèmes 2005-04-05 (8702 affiches)
Mircea cel mare și solii
:
Poèmes 2009-01-27 (7120 affiches)
Mircea la bătaie
:
Poèmes 2009-01-27 (4120 affiches)
Mireasa mormântului
:
Poèmes 2004-03-02 (5685 affiches)
Moartea lui Mihai Viteazul
:
Poèmes 2003-10-30 (10510 affiches)
Monastirea Putna
:
Poèmes 2005-07-19 (4937 affiches)
Muma lui Ștefan cel Mare
:
Poèmes 2005-09-06 (195665 affiches)
Muma tânără
:
Poèmes 2009-11-25 (4103 affiches)
Năvala lui Þepeș
:
Poèmes 2009-01-27 (4273 affiches)
O fată tânără pe patul morții
:
Poèmes 2005-04-05 (8938 affiches)
Se scaldă
:
Poèmes 2005-12-08 (4102 affiches)
Singuratatea
:
Poèmes 2005-06-21 (6135 affiches)
Ștefan la moarte
:
Poèmes 2009-01-27 (4182 affiches)
Un ostaș român închis peste Dunăre
:
Poèmes 2009-01-27 (3792 affiches)
Visul lui Ștefan cel Mare
:
Poèmes 2009-01-27 (11048 affiches)
Ziua bună la țară
:
Poèmes 2009-11-25 (3511 affiches)
Page: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Biographie Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Bolintineanu (n. 1825 Bolintin-Vale - d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, participant la Revoluția de la 1848 și diplomat.
Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine, părintele lui, Ienache Cosmad, a venit în țară din Ohrida. În puțini ani ai tatălui său Ienache își făcu în Valahia o situație acceptabilă. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut, Dimitrie, o avere care să-l scutească de griji.
Orfan de ambii părinți încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai avute. Se susține de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morții", prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (și invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii), a jucat probabil un rol decisiv. Poemul "O fată tânără pe patul morții" era o imitație după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră") de André Chénier, și a fost publicat în "Curier de ambe sexe".
La fel ca alți pașoptiști, tânărul nu se trudi prea mult să intre în grațiile principelui. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". Cooptat în Frăția și în Asociația literară, a adoptat rapid mentalitatea de carbonar.
În acel timp se formase în București Asociația literară, sprijinită de frații Alexandru și Ștefan Golescu care trimiseră pe la sfârșitul anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris în 1845, cu o bursă din partea Asociației literare, audiază și el cursurile lui Jules Michelet, Edgar Quinet și Adam Mickiewicz. Nu trăiește decât pentru Revoluția pe care o presimte. Când aceasta izbucni la Paris, în februarie 1848, tinerii studioși hotărâră să se întoarcă în țară. Conjurații îi dădură un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu revoluționarii din Bucovina, ceea ce poetul nu putu să facă. Aga poliției, Ion Manu, îl „mirosise" și, refuzându-i pașaportul pentru Moldova, îl amenințase cu un arest la „mănăstire". Ar fi avut, poate, parte de el, dacă nu izbucnea revoluția...
Și la 1848 revoluția a adus o explozie gazetărească. Dacă C.A. Rosetti scosese, imediat după izbândă, "Pruncul român", Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Era o foaie mică, de patru pagini, cu doar două coloane pe fiecare față, dar redactorul-șef avea proiecte mari. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice și al progresului social", pe potriva modelului francez - Le Peuple souverain.
Izbucnind revoluția din 1848, reveni în țară și redactă împreună cu Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac ș. a. "Poporul suveran", dar - căzând revoluția - a fost exilat și se duse în Transilvania, apoi la Constantinopol și în fine la Paris ca să-și continue studiile întrerupte.
Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iași, dar Poarta nu i-a permis intrarea în țară și atunci a făcut călătorii prin Palestina, Egipt, Siria, Macedonia, descriindu-le toate în publicațiuni diverse care cuprind adesea pagini pline de interes și scrise cu multă căldură.
Întorcându-se în țară la 1859, intră în politică și deveni ministru de externe, culte și instrucțiune publică. Prin stăruințele lui, ale lui Costache Negri și ale lui V. A. Urechia se înființează primele școli la românii macedoneni.
Pe la 1866 se retrase din viața politică, ocupându-se cu literatura, publicând drame în proză și în versuri, poezii epice, satirice, dar ducând o existență foarte nenorocită. De aceea nu după multă vreme se îmbolnăvi rău. Părăsit de toți își puse biblioteca la loterie și fu câștigată de Vasile Alecsandri și Costache Negri, care i-o lăsară drept mângâiere. Atunci, în urma intervenției unor amici, fu așezat la spitalul Pantelimon, unde muri, după scurtă vreme și fu îngropat în satul natal, fără nici o pompă, de câțiva amici personali, căci toată lumea uitase pe acest poet entuziast și patriot.
|
Textes Recommandés
