Dl și dna Smith aveau o viață frumoasă.
Formau un cuplu normal, un soț fericit și-o nevastă.
Dl Smith primi într-o zi o veste neașteptată.
Dna Smith va fi mamă,
iar el va fi tată!
Uneori mai mult rău ascund vești de-acest fel.
Copilul nu era om deloc,
era un roboțel!
Nu era cald, n-avea cârlionți
și n-avea nici piele.
Doar un strat de cositor subțire și rece.
Fire și-antene îi ieșeau din căpșor.
Sta întins pe podea, se holba,
nici viu, dar nici mort nu era.


O singură dată păru viu cât de cât,
atunci când cablul său lung
în priza din zid fu vârât.


Dl Smith începu să țipe la doctor:
"Ce-ai făcut cu băiatul meu?
Nu-i carne și nici sânge în el,
de aluminiu-i de fel!"


Doctorul îi răspunse gentil:
"O să-ți spun ceva crud.
Tu nu ești tatăl
acestui copil.
Nici măcar nu e clar dacă e fată sau dacă-i băiat,
cred că tatăl lui are microunde
și e-un aparat."


Viața familiei Smith deveni
o continuă ceartă.
Dna Smith îl ura pe bărbat,
el își ura propria consoartă.
Nu i-a iertat niciodată adulterul năprasnic:
împreunarea sexuală
c-un electrocasnic.


Roboțelul
crescu mare și vioi.


Deși deseori era confundat
c-un coÈ™ metalic pentru gunoi.