se strânge-n mine clipa rostogolind pe scară și se oprește-n locul în care, lângă pat,
e pasul tău cu rodii și cu iubirea vie și parcă-i o poveste din care torci și sap
o treaptă cu iluzii, ce părăsi colina și regăsi în frunză aroma de pelin
și iar se face ziuă în diminieața-n care se vindecă ologul în tulbure suspin

aici, în amintire, ți-e rana care cântă și-i bucuria spumă din valul fără țărm
se naște fericirea când piatra e rotundă, din scoicile ce-ngână atunci când eu le sfărm
se umple plaja vieții din fiecare clipă și urcă pe cărare pe muntele vrăjit
așa e foc în ziua în care o cântare ușor coboară-n Tympul pe care l-ai iubit

din strofe lungi și pline se arde-n formă valul și se oprește-n țărmul înalt și plin cu maci
copilărindu-mi gândul cu seara-n care visul se adâncea în marea pe care cânți și taci
ajunge naufragiul cu pânzele albastre pe insula pe care am un izvor cu stuf
și-i limpede izvorul și-i apa cristalină și ține însetării din flăcări de năduf



un vis se scaldă-n mare și-i liniștea un cântec din care doar Stadela mai cobora un pic
în rest e înălțare pe tărmul meu din munte, a câștigat Adela mizând iar pe nimic
o floare mi-e grădina cu casa răvășită din manuscrisul vieții pierdut cândva în gând
și așezat pe scara pe care doar Andante o știe dintr-un cântec și un lătrat din vânt



Constanța, 17 mai 2008
(de nașterea micuței Claudia Annie)