Din când în când îmi notez
două trei vorbe ca să nu le uit
apoi într-un coș de nuiele pe pat
la umbră mă culc și aștept


după un timp vine una
mă acoperă cu aripile ei îmi cântă melodii preferate
se miră singură "pe ce lume trăiești"
și iar mă leagănă nani-nani mă enervează
până se face întuneric și ne înserăm
până trece câinele fără cap




camera 417






* Sora Fântână; Editura Eminescu; București; 1995