O, visãtoareo, spre-a plonja
În pur deliciu, volatil,
Învaþã, printr-un truc subtil
Sã-mi þii arípa-n mâna ta.

Rãcoare de amurg te-nvinge
La fâlfâirea ei pe sus,
Prizonieru-i duh împinge
Întreaga zare spre apus.

Priveºte, tremurã tot spaþiul
Precum un vast, nebun sãrut
Ce nu-ºi poate curma nesaþiul,
Al nimãnui fiind nãscut.

Simþi paradisul cel sãlbatic
Ca râsul fin, ascuns ºi cald,
Curgând din gura ta noptatic
Pânã-n adâncu-acestui fald?

Iar sceptrul þãrmurilor zvelte
Roze-n amurgul calmei firi
E zbor închis ce-ai pus pecete
Pe-ale brãþãrii strãluciri.

Traducere în limba românã de
Petru Dincã