|
Biographie Amos Oz
Amos Oz s-a nãscut în 1939 la Ierusalim, într-o familie care numãra printre membrii sãi savanþi ºi profesori, veniþi în Israel din Rusia ºi Polonia. În 1952, dupã sinuciderea mamei sale, pãrãseºte Ierusalimul, îºi schimbã numele din Klausner în Oz ºi se stabileºte în kibuþul Hulda, unde îºi va petrece mai bine de treizeci de ani. κi ia licenþa în filosofie ºi literaturã la Hebrew University din Ierusalim, dar revine apoi în kibuþ, dedicându-se scrisului, agriculturii ºi activitãþii didactice la liceul local. A luptat în Rãzboiul de ªase Zile din 1967 ºi în Rãzboiul de Yom Kippur din octombrie 1973. În 1965 îi apare prima culegere de povestiri, „Acolo unde þipã ºacalii”, urmatã, un an mai târziu, de romanul „Altundeva, poate”. În 1968 publicã romanul „Soþul meu, Michael”, care a provocat o adevãratã furtunã literarã ºi politicã. Romanul a fost tradus în peste 20 de limbi ºi transpus pe marele ecran. Volumele de povestiri „Spre moarte” (1971) ºi „Dealul sfatului nelegiuit” (1976, pentru care i se decerneazã Brenner Prize for Literature) sunt considerate printre cele mai reuºite scrieri ale sale.
În 1987 îi apare romanul „Cutia neagrã”, bestseller în Israel ºi în Europa, tradus în douãzeci de limbi ºi distins, în Franþa, cu prestigiosul Prix Fémina Etranger. În 1989, romanul „Sã cunoºti o femeie” trece în fruntea topurilor de vânzãri. În 1994 îi apare romanul „Sã nu pronunþi noapte”, urmat, un an mai târziu, de „Pantera din pivniþã”, ºi, în 1999, de „Aceeaºi mare”. În cel mai recent roman al sãu, „Poveste despre dragoste ºi întuneric”, Amos Oz împleteºte ficþiunea cu autobiografia.
În 1991, Amos Oz a fost ales membru al Academiei de Limbã Ebraicã. În 1992, preºedintele german Richard von Weizsäcker i-a înmânat Premiul Pãcii, iar în 1997 preºedintele Jaques Chirac i-a acordat titlul de Chevalier de la Légion d’Honneur. În anul 1998 i-a fost decernat Premiul Israel pentru Literaturã, cea mai înaltã distincþie a statului Israel. În anul 2004, a câºtigat premiul Catalunya.
|