|
Biographie Anna Ahmatova
Anna Andreyevna Gorenko(1888-1966), poeta de origine rusã, ce a scris sub numele de Anna Akhmatova s-a fost nãscut în apropiere de Odesa, Ukraina, dar ºi-a petrecut cea mai mare parte a vieþii ei în Saint Petersburg, Rusia. Ea a scris mai întâi volumele de poezii romantice, Vecher(Seara, 1912) ºi Chyotki(Mãtanie, 1914), care au câºtigat imediat popularitate ºi au avut aprecieri critice positive
La Akhmatova motivul poetic este dragostea, în special cea interzisã ºi dragostea tragicã.
La maturitate abordeazã teme civice, patriotice ºi religioase în volumele Belaya staya, Podorozhnik( Pãtlaginã) ºi Anno Domini MCMXXI(1922).
Aceastã diversitate a temelor abordate a fost greºit interpretatã de criticii oficiali ai URSS clasificând-o "burghezã ºi aristocratã". Mai mult, pornind de la o poezie unde trata douã motive: dragostea ºi Dumnezeu, a fost caracterizatã ca fiind jumãtate cãlugãriþã ºi jumãtate prostituatã. Executarea în 1921 a fostului sãu soþ, Gumilyov, acuzat de participarea la o conspiraþie antisovieticã a complicat ºi mai mult situaþia ei.
Din 1923 ea a intrat într-o perioadã de liniºte completã izgonire literarã, ºi nici un volum al ei nu a mai fost publicat în URSS pânã în 1940. Dupã acest an câteva din poeziile sale au fost publicate în revista literarã lunarã Zvezda ºi a publicat un volum, cu selecþii din poeziile aparute anterior, sub titlul Iz shesti knig care, dupã câteva luni, a fost brusc retras de la vânzare ºi din biblioteci. Cu toate acestea, în Septembrie 1941, în timpul invaziei germane, Akhmatovei i-a fost permis sã încurajeze la radio femeile din Leningrad ºi St. Petersburg. Apoi fost evacuatã la Tashkent, unde ea citea din poeziile sale, inspirate de razboi, soldaþilor rãniþi aflaþi în spital. Chiar a ºi publicat un numãr de poezii inspirate de rãzboi într-un volum mic apãrut în Tashkent în 1943. La sfârºitul rãzboiului s-a întors la Leningrad, unde poeziile sale au început sã aparã în revistele ºi ziarele locale.
În August 1946 a fost cu asprime criticatã de CC al partidului comunist pentru erotismul, misticismul(din poeziile ei) ºi indiferenþã ei politicã. Poezia ei a fost criticatã aspru ºi ea a fost iarãºii a calificatã drept prostituatã-cãlugãriþã.
În 1950 a încercat o împãcare cu partidul, scriind un numãr de poezii în care îl elogia pe Stalin ºi comunismul sovietic, sperând la eliberarea fiului ei, Lev Gumilyov, care a fost arestat în 1949 ºi a exilat la Siberia.
Dupã moartea lui Stalin, Akhmatova a fost încet reabilitatã, ºi un volum de poezii al ei, incluzând ºi unele dintre traducerile ei, au fost publicate în 1958. Dupã 1958 un numãr de ediþii ale poeziilor ei, incluzând unele dintre eseurile sclipitoare despre Pushkin, au fost republicate în URSS.
Akhmatova a tradus lucrãri superbe ale altor poeþi ºi scriitori cum ar fi: Victor Hugo, Rabindranath, Tagore, Giacomo Leopardi, e.t.c.
În 1964, în Italia, i s-a acordat premiul Etna-taormina, ceea ce a însemnat o recunoaºtere internaþionalã a valorii poeziei sale, iar în 1965 a primit titlul de doctor onorific la Oxford University.
Dupã moarte faima ei a continuat sã creascã…
|