Un păianjen, ca un neg,
Umblă lung, în șase peri.
Abia-l vezi și e întreg
Cu nevoi și cu dureri.

Vine de la munca lui ;
Nu se-nșeală de picior.
Îl așteaptă colo-n cui,
Casa prinsă de urcior.

Nu mă vede, nu mă are,
Nu mă știe de nimic.
De ce-oi fi atât de mare ?
De ce-i el atât de mic ?