sa va spun doamna, as putea
cum ca privirea dumneavoastra
ce-oricare, temator, si-o vrea
e decat bolta mai albastra
la ce bun ? ati rade doar de vorba mea.

si as putea, cu glas mai stins
sa spun ca-ntreaga-va faptura
nuri dulci si farmec-n adins
sa curga lacrime facura
la ce bun ? n-ati crede, poate, ce v-am zis

apoi, cu-o tulbure simtire
si cu ardoare
v-as spune ca va port iubire
ca, inima-mi, jignita, doare
la ce bun ? o stiti cu propria-va fire.