|
Biographie Voltaire (François-Marie Arouet)
Voltaire, pe numele sãu adevãrat François-Marie Arouet, (n. 21 noiembrie 1694 la Paris - d. 30 mai 1778 la Paris), a fost un scriitor ºi filozof al Iluminismului francez.
Fiind fiul unui notar avut, Voltaire a mers la colegiul iezuit Louis-le-Grand. Aici ºi-a descoperit spiritul critic. Unchiul sãu l-a introdus în cercul deiºtilor. La rugãmintea tatãlui sãu, în 1711 a început Dreptul, pe care nu avea sã-l termine, interesat fiind mai mult de discuþiile intelectualilor, scriitorilor ºi aristocraþilor, ce se desfãºurau în palatele sau în cafenelele din Paris. Din pricina viziunilor sale critice, pe care le reda în batjocurã, a fost întemniþat în 1717 pentru unsprezece luni la Bastilia. Fiind ameninþat de o nouã arestare în Franþa, a petrecut un timp (din 1726 pânã în 1729) în Anglia. Acolo, el a fost influenþat de empirismul lui John Locke Empirismus ºi de nou-apãrutul deism. În ale sale Lettres philosophiques, a detaliat liberalismul englez (1731).
Ca deist ºi francmason, Voltaire a practicat criticismul în fiecare formã a religiei instituþionale, dar ºi în neînþelegerile politice. El s-a autonumit Theist, un om cu credinþa în Dumnezeu, dar care a renunþat la creºtinism. Când a fost emis un nou mandat de arestare împotriva lui în 1734, el a fugit în Lorena. Din 1734 pânã în 1748, a trãit cu prietena sa Émilie du Châtelet la Castelul Cirey în Champagne. Aici ºi-a scris memoriile, tratatele de ºtiinþe naturiste, istorie ºi politicã, dar ºi opere dramatice ºi poetice. Prin mijlocirea Madamei de Pompadour la curþile regale, Voltaire a fost numit istoriograf ºi acceptat în Academia Francezã. Frederic cel Mare, care aparþinea el însuºi spiritelor iluminate ale secolului XVIII, l-a luat cu el în 1750 la Potsdam, unde ºi-a putut exprima credinþele sale anticlericale ºi unde a putut lucra la o istorie universalã, a putut colabora la Encyclopédie a lui Denis Diderot ºi unde a putut scrie primele articole pentru Dictionnaire philosophique portatif. Totuºi, Voltaire a ajuns la contradicþii cu Friedrich al II-lea, aºa încât a fost necesar sã pãrãseascã Potsdamul în 1753. Voltaire a continuat sã se îngrijeascã de corespondenþa cu Friedrich cel Mare . În 1755 s-a stabilit lângã Geneva, unde ºi-a petrecut pe proprietatea sa din Ferney ultimul deceniu ca "înþeleptul din Ferney".
Voltaire a rãmas celebru pentru ocara sa periculoasã. Când au fost îndepãrtaþi jumãtate din caii grajdurilor regale din motive economice, el a propus ironic, cã ar fi fost mai bine sã fi fost eliberaþi jumãtate din mãgarii de la curtea regalã. Pe de altã parte a devenit cunoscut ºi pentru toleranþa sa. Astfel ºi-a exprimat odatã punctul sãu contradictoriu faþã de un adversar: "Pãrerea dumneavoastrã mi se pare respingãtoare, dar m-aº lãsa omorât, pentru ca dumneavoastrã sã puteþi sã v-o exprimaþi." Concepþia sa politicã se întemeiazã pe armonia dintre monarhii care deþin puterea politicã ºi filozofii care deþin înþelepciunea.De asemenea, Voiltaire reprezintã spiritul cel mai înalt al epocii sale, doctrina sa fiind unul din fundamentele Revoluþiei din 1789. Voltaire a fost împreunã cu Jean-Jacques Rousseau un iniþiator al Revoluþiei franceze. Mari realizãri îi sunt atribuite ºi ca istoric iluminist. În Dictionnaire philosophique (1764) ºi-a imaginat Senzualismul.
Opera
Œdipe (1718)
Lettres philosophiques (1731)
Le siècle de Louis XIV (1751)
Poème sur le désastre de Lisbonne (1756)
Essai sur les moeurs (1756)
Candide (1759)
Histoire de l'Empire de Russie sous Pierre le Grand (1763)
Traité sur la tolerance (1763)
Dictionnaire philosophique (1764)
Zaïre
Traité sur la tolérance
|
Textes RecommandéS
