Văd înapoi ce greu și-amar
trecură anii de-altădată;
acum eu, în sfârșit, sunt, iată,
ce năzuisem: un școlar.

La „Drept” mi-a fost întâiul gând,
dar dispoziția-mi ușoară
pandecte grele-o-nspăimântară
și totul a căzut curând.

Ca medic, n-aș fi fost un as,
n-a vrut iubita-mi preoția,
așa că doar filozofia,
la nervii-mi slabi, mi-a mai rămas.

Mi-oferă Alma mater doar
al artelor superb registru –
și n-am s-ajung nicicând magistru,
sunt ce râvnisem: un școlar.



Traducere Mihail Nemeș