Stau...cand mori nu simti nimic dupa...dar cand stai pur si simplu simti cum mori continuu.Am mancat 4 ciocolati;de ce??? pentru ca atatea mai aveam.Nu vreau sa scriu un roman plictisitor,dar am o viata hiperplictisitoare si n-am chef s-o colorez acuma.
Imi amintesc...aveam 13 ani...mare chestie.Dar mi s-a intamplat ceva nasol.Cine stie...poate daca va spun o sa faceti un film inspirat din intamplarea asta si o sa fiti recompensati cu premiul Oscar.
Deci aveam 13 ani...eram cam fluturatica pe atunci;stiam numai sa rad si sa ma rosesc cand cineva ma lua cu vorba.Mai eram si prostuta.Credeam orice mi se spunea si faceam favoruri la toti doar ca sa ma integrez si eu si sa le fiu la toti pe plac.
La scoala i-am cunoscut pe noii mei colegi din gimnaziu.Mai multe soiuri de copii,toti amestecati;altii se cunosteau din clasele primare,altii urmau sa se cunoasca...o amestecatura...si eu printre ei.Mai aveam si o diriginta care suferea de o maladie..."smile!esti pozata!".Radea simpatica desi cateodata aveam impresia ca poate sunt eu caraghioasa si ca de mine rade.
Bla bla...sa trecem la subiect.
..............mda...e nasol sa fi obsedata,si paranoica in acelasi timp...Asta sunt eu...o paranoica si o obsedata.
Bun...deci aveam 13 ani....imi amintesc...in primavara anului 2007 viata mea s-a schimbat total.
Nu stiu cum s-a intamplat...am trait un vis...
...m-am indragostit de un coleg de clasa..il cheama Ionut (sa-i spunem X ca poate e nepoliticos sa-l fac renumit pe site-uri,nu cred ca i-ar place asta)
...ma facea sa rad altfel decat m-ar distra oricine,plus ca avea o atitudine degajata,nu-l interesa nimic si mereu zicea ca nu are chef indiferent ce l-ai fi rugat sa faca iar asta m-a amuzat teribil.Era si inteligent si istet;Parea un copilas din acela incapatanat care comenteaza si nu face niciodata ce-i spui ci trebuie sa-l manipulezi cu bani,dulciuri sau jucarii ca sa te asculte.
...pana aici a fost doar simpatie.
...apoi,curand s-a intamplat ceva nasol ce nu pot descrie.
...si pentru ca mi s-a intamplat pentru prima data,pot sa zic doar ca starea asta semana cu ceva de genu:bei pana te-mbeti de la cola combinata cu wiski s-apoi incerci ceva original:o gura de spirt de 90 grade ce te arde pe dinauntru dar tu oricum nu simti ca esti beat turta.
...si pe urma ochii te tradeaza...iti lucesc ca doua felinare;poti sa juri ca n-ai baut,caci nimeni nu te crede.
...mai razi si fara sens cateodata deci poate te si droghezi.
....cand te indragostesti pentru prima data simti o stare de euforie,ametitoare,o fericire ciudata si nejustificata care persista pe tot parcursul betiei...nu vrei nimic...si asta e cel mai nasol...poate nici sa mananci.Stomacul e plin de fluturi;nu mai incape nimic acolo...stai asa,ca o conserva si visezi la nori..si nu te intrebi de ce.
...la mine n-a fost chiar asa...il iubeam pe X dar simteam ca trebuie sa-l las liber...imi placea sa-l admir. Asa cum admiri zborul unei pasari gratioase si te bucuri de ea fara sa te gandesti cum ar arata pasarea asta intr-o colivie la tine pe birou.Il iubeam dar nu vroiam nimic de la el.Nu conta altceva decat ideea ca iubesc si eu pentru prima data.Era un sentiment nou.
Cand spui unei persoane ca o placi,mai ales in adolescenta,din pacate se inerpreteaza asa "Vreau sa fim impreuna".Urasc oamenii care au minte ingusta si se limiteaza la instincte dinastea primare!
....X era adorabil caci eu il iubeam.Cand iubesti,totul e minunat.Iubirea e cel mai tare drog.
...nu i-am spus lui X ca il iubesc.Dar iubirea asta mi-a dat aripi.
De atunci eu am devenit ceea ce sunt.
Pofta de viata,veselie,optimism,fericirea pe care n-o s-o mai traiesc niciodata cum am trait-o.Am urcat ca in hitul acela al lui Guess Who "Tot mai sus".
...si nimeni nu banuia cui se datoreaza aceasta evolutie spectaculoasa a mea.
...si acum ar fi absurd sa zic ca baiatul cu care nu vorbesc de ani de zile mi-a fost ceva soi de Guru spiritual si secret si pe deasupra fara ca el sa stie.Puteti sa radeti,doar e democratie.
...a trecut un an...apoi doi...pe X il iubeam in orice vreme...si acum orice anotimp imi trezeste amintirea lui...si parfumul lui de mai demult..Nu m-am plictisit de el niciodata...desi el era un baiat mereu plictisit.Se spune ca atunci cand esti plictisit,nu e nimeni de vina..tu esti cauza.Esti plictisit pentru ca nu faci nimic,deci esti plictisitor.
...il iubeam oricum dar mai tarziu mi-as fi dorit totusi sa stie...dar nu stiam cum sa-i zic...acum imi pasa si de ce credea X despre mine..oare ce credea?Asta m-a intimidat.
...prezenta lui a inceput sa ma debusoleze si sa ma impiedice sa fiu eu insumi.Imi pasa prea mult de ce crede el despre mine.Taceam si nu puteam sa vorbesc cu el...imi pierdeam sirul gandurilor si m-as fi balbait 100% daca as fi avut cu el o conversatie.Poate ca timiditatea asta a mea el o vedea ca pe o nepasare...Tin minte...uneori eram asa de timida incat eram atenta ca sa nu ma impiedic cand calc atunci cand simteam ca el ma priveste.
...sirul anilor trecea... la fel si vacantele luuungi de vara in care ma gandeam in permanenta la X...si mi-l inchipuiam cu mine pe oriunde mergeam...
Dupa acei doi ani,in mintea mea,X facea parte din mine...
...am ramas aceeasi in toti cei 2 ani ce au trecut pana atunci.M-am bucurat odata ca un copilas care primeste cadou jucaria lui preferata la care a tot visat.De ce?Pentru ca eu mergeam acasa si am facut de departe cu mana la geamul autobusului...si el,de departe,mi-a facut cu mana inapoi cand eu credeam ca nici nu ma vede!Apoi,odata,se uita la mine insistent si facea strambe;lucruri ce par fleacuri daca sunt privite de pe dinafara.Dar eu traiam o vraja ce ma paste acum sa o povestesc tuturor.
Urma sa ne despartim;Era randul nostru ca sa ni se cante "Gaudeamus".As fi vrut sa stie X macar acum ca l-am iubit doar pe el in gimnaziu.Vroiam sa-l mai vad...nu vroiam sa se termine............
Am intrat la liceu.
X era in alta clasa..in clasa mea erau 8 colegi care se cunosteau din gimnaziu.Mi-a parut rau ca X a fost repartizat in alta clasa si nu era cu vechii lui colegi doar din cauza ca eram si eu pe lista....in plus
...daca e sa o luam logic,totusi,poate daca nu eram eu pe lista,atunci nu erau cei 8 colegi impreuna in clasa aia
Poate asa a fost sa fie...
.....ma simt rau cand ma gandesc ca mi-a pasat numai de mine.....treceam pe langa el zi de zi si nu l-am intrebat nicidata ce mai face sau cum se simte.Macar asa...din pura amabilitate....mi-era dor de el...dar nu stiam cum sa arat asta!parca m-am nascut sa stiu sa arat doar nepasare.
...asa a trecut un an....Nenorocit an.
pe X il vedeam parca trist si abatut,plictisit,etc.
Eu nu-l iubeam nici din privire,caci ma uitam in alta parte sau il priveam pe furis...cum putea X sa afle ca il iubesc daca eu era asa o prefacuta?Nu-mi pasa decat sa nu ma impiedic...nu-mi pasa ca el statea singur,ca poate o ducea greu.......
Mi-e dor s-acum de X.......
........dar poate nu exist pentru el.....eu am ales asta,eu am ales sa fiu invizibila.
Clasa a X-a a trecut aproape la fel.X s-a adaptat la noul sau mediu,noii sai colegi...asa facem cu totii,suntem fiinte sociale si ne adaptam,unii mai greu,altii mai usor.
Se spune ca timpul vindeca totul.Credeam ca va rezolva si problema mea.NU.
X mai venea si prin clasa mea.Era amabil,amuzant,jmecher,ca de obicei.Dar eu nu vorbeam cu el.Desi imi place sa fiu o fata de gasca,nu pot sa fiu asa in preajma lui X.
X ma face sa ma simt ciudat de sensibila.X este inspiratia mea.X imi da dinamism si pofta e viata...Ma inflenteaza psihic fara sa vrea...X e obsesia mea fara de care traiesc doar ca sa mananc si sa dorm.O iubire de care depinde sufletul meu cum depinde trupul de hrana,apa,etc.
.......dar X nu stia.
....si timpul nu poate vindeca ceva ce facea deja parte din mine.Eu eram el.Cateodata cand ii simteam lipsa incercam sa ma comport ca el.
Eu niciodata nu l-am cautat.Nu stiam cum sa incep sirul de cautari.Era ceva imens,enorm pentru sufletul meu si SECRET.Am devenit paranoica.Cand tii un secret mare ai impresia ca cineva banuieste,te paste nelinistea ca cineva a aflat,te agiti si iti faci tot felul de inchipuiri:De ce vorbeste n cu subanteles??oare a aflat ceva??De ce cand eu ma uit la X,persoana n se uita la mine ciudat?Oare stie?
In clasa a XI-a s-au intamplat muulte.Sufeream crize de disperare.Mi-am dat seama ca X nu-mi apartine,oricat m-as gandi eu la el,oricat as plange in coltul meu de tacere.Nu i-am dat de inteles ca il vreau.In schimb,i-am dat usor de inteles ca el nu exista pentru mine.Aveam o dubla personalitate.In nepasarea mea ma simteam disperata sa fac ceva.Am facut rost de ID lui.Vroiam sa-i scriu.O singura data l-am prins online.
eu:ce faci?deranjez?
el:stau
eu:mda
si eu
el:bine iti merge
eu:de unde stii tu ca mie imi merge bine
el:a sta=bine
a munci e greu
eu: :) ce chestie
el:ma duc
am treaba
eu:deci sa inteleg ca tie iti merge greu acuma
el:cam asa ceva
eu:te-ai dus?
eu:ce treaba ai?te ajut?
..........................................

Apoi am simtit cum propriul meu destin e impotriva mea.Am sperat mult timp ca va mai intra pe messenger ca sa-i mai scriu.
Luni de zile au trecut.......ca niste clipe toate de continua speranta.
Acelasi coleg de la care am cerut ID lui X urma sa-mi afle framantarile.De anul trecut,de la Craciun m-am chinuit sa-i cer colegului meu,pe nume Silviu,numarul de telefon al lui X.Stiam ca va trebui sa-i spun adevarul.Nu-mi place sa las oamenii sa faca interpretari eronate despre mine.
A venit luna februarie si m-a prins o criza de disperare.L-am sunat atunci pe Silviu si i-am povestit superficial o fila din romanul ce-l tese gandurile mele mai repede decat bataia degetelor pe tastatura.
Silviu se amuza si nu-i venea sa creada.Nu intelegea de ce mi-a fost asa de greu sa ma eliberez din lanturile ce s-au adunat cu anii in jurul meu.El vedea situati pe dinafara.
M-am bucurat ca am obtinut numarul lui X.Parca am gasit o comoara adanc ascunsa,inaccestibila de sute de ani.
Intai i-am scris un scurt mesaj amical
"Ce faci Ionut? diana intreaba.
..........n-a raspuns
.....daca ar fi raspuns,poate as fi continuat sa-i scriu la fel de amical.
......am asteptat....dar n-a raspuns.
In al doilea mesaj al meu i-am marturisit ca imi place de el
..........pfffffff....auzi cica .......imi place de el...........dupa 5 ani?!....5 ani in care il visam ziua cu ochii deschisi iar noaptea pe bune il visam in somn?!
....si innebunesc cand vad ca vine cate un fraier cu tupeu si-mi zice dupa ce nici bine nu ne cunoastem...imi zice:"Stii,mie imi place de tine?"pffffff
...Am suferit o criza de disperare si am inceput sa-i scriu mesaje de dragoste si poezii.Parca tot ce simteam se transmitea in degetele mele iar apoi tastele telefonului le transforma in cuvinte.
Ii scriam ca il iubesc mult si ca datorita lui traiesc.
....am gresit...poate era ok,daca el ar fi stiut asta dinainte.Dar el poate nici nu s-a asteptat.......n-avea cum.........s-a speriat,s-a scarbit,nu intelegea,etc.
A crezut ca poate imi bat joc de el.
Cand scrii sau spui cuiva un mesaj prin care iti exprimi iubirea enorma pe care o simti,acea persoana,daca nu este implicata emotional,nu va intelege sentimentele tale,puritatea lor,sensibilitatea lor.In schimb va intelege exagerarea,nebunia,absurditatea,vulgaritatea,se va scarbi ,etc.
Vedeam cum ma respinge,chiar si involuntar.Cum se fereste,ma ignora.
Mi-am facut curajul sa-l sun desi stiam ca voi uita cum sa-i vorbesc.
Imi batea inima tare.N-a raspuns din prima.
Cand a spus "Da" nu parea sa fie vocea lui.
Nu stiu daca mi-a simtit incarcatura emotionala din voce.
eu:Alo?...
el:Ceao....
eu:ceao......ce faci? (foarte absurda intrebarea)
el:ma joc (se juca la PC;a raspuns spontan,asa cum ii place lui,asa e el)
eu:........(cred ca am zis ceva dar nu-mi amintesc)
el:....stiu ca tie iti place de mine dar mie nu-mi place de tine (parca era programat sa zica asta)
eu:......ok...atat am vrut sa stiu...... ( vorbeam fara sa gandesc)
Am inchis....eram nenorocita;am vrut sa-i mai vorbesc,dar era prea tarziu....isi inchise telefonul....
Ziua aceea de 20 februarie 2012 a fost sfarsitul lumii mele.Plangeam de aveam impresia ca ceva se rupe in mine...vroiam sa mor...nu am ganduri sinucigase dar imi placea sa cred atunci ca cineva de sus se va indura sa ma scoata din moartea continua a durerii.Sau sa dea timpul inapoi si sa-mi stearga existenta.M-am simtit atat de singura.Dar pe umerii cui sa-mi vars lacrimile??
....mie nu-mi place sa-mi arat suferinta...asta e defectul meu de a ma autodistruge.
....dar X nu este de vina...cum sa inteleaga el toate astea??...Nu merita el sa stie ca plag de mor pentru el.S-ar fi ingrozit mai tare.Era prea brusc pentru el acest eveniment..un meteor cazut peste lume care surprinde prin aparitia sa pana si pe cei de la NASA.
A doua zi nu vroiam sa pun piciorul pe la scoala.Nu suportam sa vina cineva sa ma intrebe "Diana,de ce esti suparata?"
.....dar acum nu eram in stare sa-mi joc teatrul meu zilnic;eram vizibil nefericita,absenta,moarta...
Imi pasa mereu mult de ce cred ceilalti.Mereu am fost o fata distrata dar si prefacuta;nu ma pricep la sentimente;nu stiu sa-i consolez pe cei tristi ci doar pot sa ii fac sa le treaca supararea prin glume si mascareli de ale mele.Imi place sa par mereu echilibrata si pusa pe voie buna.Dar nu intotdeauna viata e roz.
....nu i-am mai scris niciun mesaj lui X.
A venit la mine in clasa in vizita si parea nervos,chiar l-a injurat pe un coleg de-al meu.Parea iritat,deranjat,etc.
Ma ignorat total,nici nu ma privea macar ca in alte dati.
Vorbea vulgar,parea rigid,ironic,sarcastic,etc;
A trecut o saptamana.Am realizat cat de tampita am fost si i-am scris un mesaj de lungimea unui roman prin care i-am destainuit totul.
X ma ignora in continuare...desi il vedeam vesel din cand in cand...eu asta vroiam...nu vroiam sa-l supar pe cel pe care il iubeam la absolut...Tanjeam acum pur si simplu dupa o privire pe care sa mi-o arunce chiar din intamplare.Vroiam sa-l privesc in ochii ca sa-mi prelungesc clipele de viata,care-mi pareau sleite fara acea lumina pe care o gaseam doar in ochii lui.
Mai sufeream de crize de disperare in care ii propuneam sa ne intalnim in particular si sa discutam...era ceva absurd.
El ma ignora la scoala si eu vroiam sa imi acorde atentie in particular.Imi vine sa rad cand scriu asta...Stiu cand..l-am urmarit pana pe strada lui...era tot o criza de genu.
Odata mi-a raspuns la mesajele mele lungi cu un mesaj scurt si clar:
"Poti sa termini cu mesajele"
Eu m-am bucurat ca un copil mic.Nu conta ce mi-a scris;conta ca mi-a scris.
I-am promis ca o sa incerc,dar ca nu pot.
El mi-a scris:
"Oricum nu rezolvi nimica"
Pentru mine acest mesaj a sunat asa:"Nu merge cu mesajele;incearca altceva"
Imi vine sa rad acum.
....tin minte...
ma durea indiferenta lui.As fi preferat sa stiu ca ma uraste,dar macar simte ceva;am si eu un rol in viata lui.Vroiam sa-l enervez,asa ca am insistat sa ii scriu.
Mi-era groaza de mine,simteam ca ma injosesc.Dar il iubeam pe X...mai mult.
...........
Mi-a scris iar:
"Nu poti intelege ca mie nu-mi placi si orice ai face nu poti schimba asta (ma intrebam,oare am facut eu ceva??ce-am facut???i-am scris un amarat de mesaj!n-am facut nimic:n-am vorbit cu el,nu m-am dat la el-asta ar fi de tot rasul;nimic) Mai sunt si alti baieti asa ca schimba-ti preferintele"(am inceput sa rad la chestia cu "preferintele";oare asa vede el viata?asa superficial?totul tine de preferinte?pentru mine preferintele sunt trecatoare:azi prefer o culoare,maine alta,azi o echipa de fotbal,maine alta,etc)
...dar am continuat sa ii scriu...si el a continuat sa ma ignore.Eram 0 pentru el....
Cu cat il imploram mai mult,macar sa aiba mila de mine,cu atat simteam mai mult cum nu exist pentru el si ca sunt in plus in lume.
A venit o zi in care am decis sa termin.M-am plictisit de programul meu obisnuit de plans.Am hotarat sa ma multumesc cu un gol imens si sa calc mai departe,mandra ca o statuie cu inima de piatra insa.

Era o zi de vineri cand l-am sunat sa-mi cer iertare pentru mesaje.
el:da...(parca nu era vocea lui)
eu:Alo?(de emotie am prelungit momentul si am pus o itrebare absurda)...cu cine vorbesc?
el:cu Ionut...
eu:ce mai faci??
el:ma uit la televizor
eu:mda...si eu(poate si daca nu m-as fi uitat tot i-as fi zis ca ma uit la televizor.Asta nu pentru ca sa-l mint,dar ca imi placea sa simt satisfactia ca am ceva in comun cu el,orice..)
el:ti-am mai zis.......mie nu-mi place de tine....asta e...
eu:....bun...ok...inteleg....dar nu vreau sa fi suparat pe mine...imi cer scuze pentru mesaje....n-am vrut sa te supar...........................
.............Mi-a inchis........
M-am enervat.....dar pe mine.....nu pe el........oare i-am zis ceva gresit??de ce mi-a inchis???
......L-am sunat dinnou....de data asta cu curaj.
Mi-a raspuns.......
el:Da (era un "da" prelungit,un "da" pe care il folosesc in gluma jmecherii plictisiti...suna cumva de genul "ce mai vrei?"..dar simteam prefacatoria."Da"-ul asta nu era transmis din suparare sau dispret...am ras cand l-am auzit)
eu:de ce ai inchis brusc?
el:ce?(vorbea cu o voce calma,placuta)
eu:de ce ai inchis brusc?
el:...ca nu mai aveam chef(replica asta era de-a dreptul adorabila;mai ales ca vorbea cu o voce nevinovata;n-avea chef sa asculte;e un mare efort sa asculti...eram foarte amuzata)
eu:deci nu vreau sa fii suparat pe mine...
el:..n-am nimic cu tine
eu:...mie mi-a placut de mult de tine(incercam sa-i vorbesc pe inteles,nu puteam sa-i zic ca-l iubesc de mor)si fiindca nu ti-am spus,nu mi-a trecut...dar n-am vrut sa te supar...deci sa nu fi suparat pe mine ...ok?ramanem prieteni;
el:.......(a zis ceva dar vorbea grabit si nu l-am inteles)
.............mi-a inchis
L-am sunat dinnou
......a raspuns......
el:da....
eu:a a..noapte buna..
el:...gata...am terminat.........
.........................................
Mi-a inchis....
Si eu m-am lamurit in sfarist.
Nu sunt obsedata de el...il iubesc asa cum e...indiferent,fara chef,dar stiu ca nu e chiar asa.
.........am incredere in inima mea
......nu m-am indragostit de cine nu trebuie.
.....e exact cel pe care-l caut,cel care-mi lipseste,cel pe care-l mai astept.....
....Nu s-a terminat...mai ales ca m-am indragostit de vocea lui...As vrea sa-l mai sun.
X, te roG...nu ma uita...
...voi fi mereu aici,gandindu-ma la tine,indiferent unde ma poarta viata....te iubesc.........
......ma duc.....mai mananc o ciocolata si apoi ma culc.
Sa-l visez pe X .......

......