|
Biographie Alexandru Dominic
Alexandru Dominic, pseudonim al lui Avram Reichman, poet, dramaturg
Data nașterii: 1889-12-01, Data morții: 1942 Localitatea nașterii: București, Localitatea morții: București
Volume: Revolte și răstigniri, poezii. Duc, Ed. Luceafarul", 1920; Sonata umbrelor, piesa în 3 acte, jucată pe scena Teatrului Național din București, Buc, Ed. Socec", 1921 (Sub titlul Schatten, jucată la Neues Theater am Zoo, Berlin, 1922); Clopote peste adîncuri, Poesis", 1927.
(Referințe: Șerban Pascovici, Sburătorul, 1921, nr. 37; Gala Galaction, Viața românească, XII, 1920, nr. 7; Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, vol. III, Evoluția poeziei Lirice, 1927)
***
"DOMINIC, A. (Avram Reichman, 1889-1942).
Poet și dramaturg. Liceul la București. Studii sociale și filosofice la universitățile din Bruxelles și Paris. A debutat la "Adevărul" și, în 1907, în paginile revistei franceze "La
Société nouvelle". Și-a citit piesa Sonata Umbrelor (1921), pentru prima oara în cadrul cenaclului "Sburătorul" și a fost apreciat de Eugen Lovinescu, animatorul acestuia, care "n-avea nici un fel de prejudecăți rasiale" (I. Peltz). Ulterior, a fost jucată pe scena Teatrului Național din București, iar în traducere germană (,,schattensymphonie, Schauspiel in drei Akten ". Nach dem rumänischen fiir die deutsch Bübhne bearbeitet von Max Hochdorf) la "Neues Theater am Zoo" din Berlin. A colaborat la ziare și reviste literare de prestigiu: "Flacăra", "Cronica", "Lumea Evree", "Cugetul liber", "Umanitatea", "Puntea de fildeș",
"Viața românească", "Sburătorul", "Gândirea" cu versuri, proză și articole de critică literară. Alături de Liviu Rebreanu, a fost codirector al săptămânalului "Mișcarea literară" (1925) în paginile căruia semnau E. Lovinescu, F. Aderca, Carmil Petrescu, Carmil Baltazar, Pompiliu Constantinescu ș.a. Apreciat de critică ca poet cu o vibrație specifică, "continuator al lui Octavian Goga în ceea ce privește misiunea de a întrupa dureri și aspirații colective" (E. Lovinescu) a figurat în Antologia poeților de azi, îngrijită de I. Pillat și Perpessicius (1925).
În 1920 i-a apărut volumul Recolte și răstigniri, cu accente din poezia lui Panait Cerna, iar în 1927, Clopote peste adâncuri, un volum de poeme, cu accente din Psalmi, o căutare înfrigurată a lui Dumnezeu, lirică cu fior religios, în care critica a văzut o apropiere între lirica lui și cea a lui V. Voiculescu. O caracterizare mai deosebită i-a făcut-o N. Iorga care, referindu-se la Cântecul Pomului, îl va socoti "...cea mai nobilă poemă ce s-a scris în românește de întregi decenii...". Vorbind despre "misteriosul A. Dominic", criticul Ov.S. Crohmălniceănu a remarcat: "Acel TU cu care... dialoghează este, ca la Buber și Arghezi, Dumnezeul Vechiului Testament". Opera lui Dominic a întrupat dureri și aspirații colective, dar, în același timp el a fost "simțitor la suferințele neamului său" (Carmil Baltazar). În acest context trebuie relevat grandiosul poem epic Israel, care accede la ideea herzliană, poem încărcat de întrebări fundamentale. Criticul Ovid Crohmălniceanu vedea în creația poetică a sa "o apropiere de V. Voiculescu", prin acea chemare evidentă "pentru lirica religioasă...", Dominic dialogând cu
Dumnezeu în termeni biblici. A mai publicat un volum de eseuri despre Ibsen, Dostoievski, Strindberg ș.a. Au rămas în manuscris drama modernă Golgota, romanul Oameni de azi și de totdeauna și Iuda Iscariotul. Din relatările lui AI. Mirodan aflăm că Dominic ar fi fost propus pe lista candidaților la Premiul Nobel pe anul 1920, dar informația încă nu a fost verificată.”
KULLER, Hary, coord., Evrei din România. Breviar biobibliografic, Hasefer, București,
2008, pp.124-126.
|
Textes Recommandés
