|
Biographie Anatol E. Baconski
Anatol E. Baconski (n. 16 iunie 1925, Cofa, județul Hotin — d. 4 martie 1977, cutremurul din București) a fost un poet, teoretician literar, eseist și traducător român.
A fost fiul lui Eftimie Baconski, preot, și al Liubei, respectiv fratele criticului și istoricului literar Leon Baconski și tatăl publicistului și diplomatului Theodor Baconski. A urmat liceul la Chișinău și la Râmnicu-Vâlcea. Între 1946 și 1949 a frecventat cursurile Facultății de Drept a Universității din Cluj. A debutat cu versuri în revista pentru copii „Mugurel” din Drepcăuți (1943), cu eseu în „Tribuna nouă” din Cluj (1945), iar debutul editorial s-a produs în 1950 cu volumul Poezii. A fost redactor-șef al revistei „Almanah literar”, devenită ulterior „Steaua”, de la Cluj (1953-1959). Dacă în primii ani poezia sa este apropiată de poetica realismului socialist, la maturitate devine un poet neo-expresionist. La Congresul Scriitorilor din 1956 atacă principiile dogmatice ale proletcultismului. Traduce mult din lirica universală, din Salvatore Quasimodo, Carl Sandburg, Arthur Lundkvist și este autorul Panoramei poeziei universale contemporane, un excelent compendiu al poeziei moderniste europene. A murit între ruinele imobilului de pe strada Tudor Arghezi nr.26 la cutremurul din 4 martie 1977.
Poezii
Copiii din valea Arieșului, 1951
Cântece de zi și noapte, 1954
Două poeme, 1956
Fluxul memoriei, 1957; volum retrospectiv, 1967
Dincolo de iarnă, 1957
Imn către zorii de zi, 1962
Fiul risipitor, 1964
Cadavre în vid, 1969
Corabia lui Sebastian, 1978, volum postum
Proză
Echinoxul nebunilor și alte povestiri antologie de povestiri, 1967
Biserica neagră, roman, în Scrieri, vol. II, ediție postumă, 1990
Eseuri. Publicistică
Colocviu critic, 1957
Meridiane. Pagini despre literatura universală contemporană, 1965, ed. a II-a, 1969
Remember, vol. I-II, 1968
Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1969; 1972)
|
Textes Recommandés
