agonia
francais

v3
 

Agonia.Net | Règles | Mission Contact | Inscris-toi
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 

Vasile Petre Fati[Vasile_Petre_Fati]

 
  Vasile_Petre_Fati

Ville de résidence: București
A une langue maternelle A une langue maternelle


Biographie Vasile Petre Fati

Site web personnel Vasile Petre Fati


 
L?adresse directe de cet auteur est : 

Authorship & Copyright Protection (beta):
 Sujets active de cet auteur: :

Les textes les plus récents:

Poèmes (15)
Tous (15)

Les textes les plus récents:

Commentaires:

Textes inscrits par cet auteur dans la bibliothèque:

Page: 1

Adorația lupilor : din Almanahul literar '90
Poèmes 2010-04-04 (4920 affiches)

Aveam atâtea lucruri să-ți spun : din Almanahul literar '90
Poèmes 2010-03-20 (4778 affiches)

Când cineva visează cai : din Copilul tuns zero (1992)
Poèmes 2011-03-07 (4746 affiches)

Ce se întâmplă după ce părăsești odaia : din Vedere la amiază (1975)
Poèmes 2011-04-03 (4414 affiches)

Corpuri libere : din Copilul tuns zero (1992)
Poèmes 2010-12-04 (4527 affiches)

Domnul care a plâns în parc : din Copilul tuns zero (1992)
Poèmes 2011-03-07 (4330 affiches)

După ce m-am întors acasă : din Copilul tuns zero (1992)
Poèmes 2011-03-07 (4671 affiches)

In spatele usii :
Poèmes 2003-07-22 (5067 affiches)

În ziua când am văzut marea : din Amănuntele (1984)
Poèmes 2011-04-03 (4518 affiches)

Mașina salvării : din Amănuntele (1984)
Poèmes 2011-04-03 (4443 affiches)

O pipă : din Vedere la amiază (1975)
Poèmes 2011-04-03 (5149 affiches)

O ploaie de acum o mie de ani :
Poèmes 2003-07-22 (5330 affiches)

Omul bun :
Poèmes 2003-07-22 (6180 affiches)

Soarele e sus : din Copilul tuns zero (1992)
Poèmes 2011-01-01 (4601 affiches)

Un pianist la marginea orașului : din Copilul tuns zero (1992)
Poèmes 2011-03-07 (4876 affiches)


Page: 1





Biographie Vasile Petre Fati

născut în 1944 - decedat 19 noiembrie 1996

"Vasile Petre Fati, antologie postumă

Vasile Petre Fati este un poet exemplar pentru promoția ’70. Așa am vrut să încep rândurile acestei prezentări. Hm! Dar de ce doar al promoției ’70? mi-am luat eu seama. Și m-am gândit că el este, de fapt, poet exemplar al întregii literaturi române contemporane.
Om blând, tăifăsuitor profesionist, bun cunoscător al degustării vinului la Casa Scriitorilor, vin sub formă uleioasă iarna, în formă de șpriț lung vara, Vasile Petre Fati era reprezentant al – cu o exactă etichetă pusă de prietenul său Marian Drăghici – „aripei boemei cuminți”. Confirm, ca un om care a combătut calm, amical, multe ore cu cei doi, la aceeași masă din sufrageria Casei Monteoru în primele zile, în primele luni, în primii ani după evenimentele din decembrie 1989. Pe cât de boem era Fati, pe atât de bonom era, deși intransigent când venea vorba de draga de literatură, el cultivând o ironie fină, cordială, cu atât mai usturătoare adeseori.
După moartea neașteptată, fulgerătoare și năucitoare din 1996, receptarea critică, dar și evocarea sa sentimentală, au intrat într-un fum mai dens ori mai rarefiat. Dar, la zece ani de la fatalitate, apare în librării antologia de autor Zidul și pălăria (Editura Vinea, București, 2006, Colecția ins-Urgent, colecție realizată de Marian Drăghici, care semnează și o sentimental/aplicată postfață). Prima impresie, rămasă definitivă la sfârșitul lecturii, este aceea că avem de-a face cu un volum unitar, fără sincope, fără scăderi valorice, dar și egal tematic. Meritul este al poetului, intransigent cu sine – cum spuneam –, dar aici în primul rând al antologatorului.
În esență, Vasile Petre Fati e un autor de poeme concentrate, mult elaborate, fără a se observa acest lucru din prima răsfoire, poetul făcând parte din stirpea congenerelui său Virgil Mazilescu, după cum remarcă și subliniază M. Drăghici. Cu Mazilescu, Fati mai are în comun viziunea sceptică, realist-sceptică asupra vieții, în fond o temperată disperare: „Voi Stalin care m-ați iubit și m-ați iubit/Gândiți-vă la mine ca la un om singur./Dar acum lăsați-mă să ating cu mâna/Pelerina de ploaie a tatălui meu mort./Ea este acolo,roasă pe margini,/Cu buzunarele umflate de flori de câmp./Mânecile îi atârnă de-o parte și de alta./Ai putea să dansezi cu ea/Și chiar s-o lovești,/O lovitură năprasnică și ploaia să se audă pe acoperișe/(O tată, ești mai slab decât fiul tău!)/Și încă o dată s-o lovești./Voi care m-ați iubit și m-ați iubit,/Lăsați-mă acolo”.
Poetul evocă melancolic trecutele sale relații sentimentale cu oameni și lucruri deopotrivă: pianele ca „morții prin odăi”; „prietenul (care) nu mai vine/într-o seară ploioasă”; „un om cu un violoncel în noapte”; „o ploaie mare (de-acum o mie de ani, n. DAD)/și un rege care a privit ploaia”; „un om cu o cărare într-o parte,/Cu ziarul în buzunar,/Cu o oglinjoară în buzunar ca soldații”; „Franz Kafka./Omul acela din Praga (care) a mâncat pâine și a băut apă,/Ca să trăiască”; „cheia casei(care) a fost ca o mamă pentru noi”; „un biet tânăr din provincie, cu o pelerină (element obsedant la VPF, n. DAD) până la pământ/Și cu o bască ponosită pe cap”; „păsări galbene într-un tablou cu flori”; „o femeie străină”; „scaunul mic, din bucătărie, vopsit în roșu”; în sfârșit, „...un zid/Pe care-l cresc ca pe copilul meu./Ca pe iepurii de casă./Sunt sărac ca naiba/Dar îmi iubesc zidul/Și pălăria care spune/Că s-a terminat cu viața asta./Așa e, s-a terminat./Dar eu îmi cresc zidul ca pe un șarpe,/Îl iau în brațe și-i spun/Du-te la culcare, zid dulce,/Du-te la culcare și plângi...” Acesta este universul lui Fati, creionat din câteva tușe, alb-gri-negre.
Antologia conține și o secțiune de poeme în engleză, în transpunerea Ioanei Ieronim. Cu totul, am putea spune că volumul acesta poate fi considerat o fidelă carte de vizită definitivă a lui Vasile Petre Fati.

Post Scriptum. Marian Drăghici, merituosul și generosul îngrijitor al colecției ins-URGENT, dar și postfațatorul și antologatorul lui Vasile Petre Fati, deplânge faptul că poetul este ignorat de critici. Păi, criticii îi ignoră și pe cei morți înaintea lui Fati, de la Dosoftei până la Nichita Stănescu, și pe cei trecuți la cei drepți mai de curând, dar și pe cei vii-vii. Se scrie și se publică într-o harababură totală, se scrie decent, mediocru, se scrie insipid și incolor, se scrie și genial, se scrie unitar și inegal, împrăștiat, manierist, curajos, obscen, dar și fin-finuț. Dar de citit, cine să mai și citească și cine să mai critice și cine să mai facă ordine și ierarhii? Pe orice drum literar te-ai plimba, vezi panouri publicitare (?) uriașe pe care scrie, cacofonic, desigur: „Trăiască confuzia de valori!” C-așa-i spectacolul literaturii române contemporane: o noapte furtunoasă, o scrisoare pierdută, hm!, d-ale carnavalului..."



poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii La maison de la litérature poezii
poezii
poezii  Recherche  Agonia.Net  

La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politique de publication et confidetialité

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites! .