pasarea spin


singură…
s-a predat floarea de cais la plânsul copilului…
și-n secunda impară
aș vrea să fug
dar e un glonte ce mă urmărește: sângele meu.

și eu te chem în sensul iubirii
de-o eternitate-am pregătit sărutul ăsta.
mierlă azi ți-am atins glasul cu sufletul
te iubesc fără izvoare
până unde memoria se destramă…
săgeata ce-o port în piept e trupul tău femeie
și așternută-n ea i-atâta noapte
cât să-mi petrec o moarte lungă.
inima-i făclia cu care te caut
fluture: lacăt al zilei, șuviță de tăcere
triburi de litere-s țesute-ntre noi
viață:
suplinește trupul tău lipsă haina neagră a lucurilor?

pe buze mi se preling trandafirii…
și-n secunda impară
aș vrea să fug
dar e un glonte ce mă urmărește: sângele meu.