acoperit de frunze
pe malul unui râu
un jeep asculta toamna


singuratatea-i poate incapea
intr-o lingura
spune aerul


aparitia lucrurilor fermentand
in aerul gol
(dar e liniste si pace)


inima jeep-ului e fierbinte
rotile respira ca niste pietre
tulburi de speranta



lucrurile au mai multe nume
in apa nu se aud tipetele vecinilor
luati castane prajite cumparati castane coapte canta ma(te)ria
acum ma gandesc la tine iubito
la polonicul nostru ferice din noaptea noastra dintai
la jartierele vecinei cazand ca o zapada albastra
pe la geamul cu deschidere spre ahbsolut
la fantana cu miresme la nichita
frumos ca o barza desi strugurii sunt acri
ohoho e gata poemul luati poemul



poemul meu e mereu fierbinte
aviz detractorilor!!!
doar cornetul e rece


(cu dedicatie speciala pentru dana)

omul fermoar nu poate sa astepte
omul fermoar este aici cu o zi inainte

I wrote this poem
and I no longer have a heart

omul fermoar lasa lucrurile sa fie
si atat

fotografiind alb negru intamplarile din scorbura
reusindu-i in particular linistea grizonata a malului albastru

cantati-l pe omul fermoar cel care scoate din sine
conservele de "sArpE" ca dintr-un rucsac
cel care dispare perpetuu
si filtreaza lumina mai bine ca orice altceva
burghezul nostru fratele nostru gras pohetul
omul fermoar bunul administrator
cel care canta precis ca un bisturiu despre
dimineata si lucrurile astea

cel atat de modest ca nu se vede
se aude