peste pod nu poți trece
lemnul e batrân
lanțurile ruginite

dinspre păduri cad zidurile

puneți o dorință
un clopot o mână o gleznă

buzele îți mușcă dinții
între dureri înghiți
absolutul

orașul leagănă visul în balansoare
pădurile nasc anotimpuri
străine

peste pod nu poți trece
cu ochii în palmă

mesteceni și arțari
între clavicule
cu gura deschisă a trecutului
în rucsac
găsești noaptea într-un
țipat
harta
lipsită de nume

strângete la piept
străine
in lumea in care nu va ploua
niciodata pentru tine

peste pod nu poti trece

in zidurile cazute
aprindeti un foc

un
drum spre inima una