Hăituită iubirea, se-ncumetă să urle,
Scrâșnind din pleoape, jelind la caval,
Clopotar de rugină pierind prin turle,
Cunună de spumă ofilită pe val.

Se iau două ouă, se sparg, se bat,
Se-adaugă praf de zgură,
Colacul crește-n femeie-n bărbat,
Cuvinte neduse la gură.

Cine mai umblă sara pe deal,
Să-mi cânte din bucium furtună?
Taraf jelindu-și lăutarii la mal,
Fecioare date-n arvună.

Mai am ceva, mâncat de rugină,
Un smoc din zulufii primului gând,
Uitat undeva, între cine și cină,
Plâng și iubesc; plâng.