nimic nu mai e cum era
sufletul meu
incet sa transformat
un monstru el usor devine
un animal de prada vie

tot ascultand insir non-stop
plangeri,certuri ji dezamagiri
el se piterifica incet
neramanand nimic in el,
ceva pur

nimic nu te mai raneste acum
nimic nu te mai atinge
din marea inima ce-o avea
a ramas,o pietricea!

un suflet mult prea ajutator
un foarte bun ascultator
o gingasie de petala
el se transforma in noroiala

in noptile de mult apuse
visand la cva mai bine
inchidea ochi si zambea
privea la tot ce ii placea!

singur si nepasator
pe moarte in "spital"
acum se afla,ce-a mai ramas din ea
speranta!

sa stins din cauze multiple
din rani mult prea adanci
din pansamente prea putine
oare cine ii poatra vina?

dupa atata vara prea fumoasa
vine o toamna,prea amara
nu se stie cand sau cine
sa veni sa o ia
q o atingere de vara!

in ultimile minute
de viata suferinada
el ar vrea
makar o data,sa intanleasca
dragostea adevarata!

sa o intrebe pe unde a umblat
pe el de ce nu la cautat
de ce nu a avut ji el putina
din a iei iubire!

ea ii raspunde cu nepasare
nu are dreptul,cuvinte murdare
ii varsa si apoi
el moare!