agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
|
||||||
agonia Textes Recommandés
■ L'hiver
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-18 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Inscrit à la bibliotèque par Yigru Zeltil
lui Mircea Grigorescu
Amintește-ți: Prin pomi cerul izbucnea ca o trompetă Și sub carnea fragedă a caisei simțeai osul viitor al soarelui Simțeai Oasele, ca peștii, în sângele din noi, Și spuneai: Din schelete vor crește florile Și din flori lemnele Pentru armele viitoare. Golfuri atâtea-n care ca o algă aurora Se va prelinge neagră prin bărcile poroase Uleiul sfânt al umbrei amestecat cu roua În timp ce dimineața cu știucile în plasă, Sau printre jnepi aminte ți-aduci cu vânătorul Dimineața speriată ca-n cremene o ciută? Răceala tăind ochiul ca un erete zborul Abur pe care noaptea peste creste îl uită. Fără de somn cu visul rezemat într-o mână Cu urechea spre pulsul podgoriei plecată Pământu-n ziua coaptă își va deschide-o vână În gâlgâit de struguri toamnă desferecată. O! Viața în corăbii pântecoase, Sau în sălile reci ale închisorii, Sau într-o insulă nouă cu ierburile în incendiu Sau între dosare; între voi, dosare care sunteți Sângele vâscos al marilor Capitale Ca și al micilor primării de provincie. Viața care ne scapă din mâini ca niște hățuri Când în cazanul verii fierb stelele și vinul Pe-opac zidul tristeții cu iedera te cățări În timp ce soarele-ți cere sângele și imnul. Amintește-ți Beteala atâtor anotimpuri Sprâncenele pădurii răcorite de vânturi Auzul ca o frunte învăluită-n nimburi Plutind dintotdeauna sau de acum prin cânturi. Prin zgomote în goană ca printre mlaștini pline Și vuietul te stropește alăturea de frunze Lumina ce deodată s-a coborât în tine Ca pasărea slăbită poposind între pânze. Deodată, E flacăra în tine venită din natură Cum un profil pătrunde cu ploile în frunză Secretul ca o spumă va înflori pe gură Va fi magica vorbă ca o cheie ascunsă. Dar spune-mi: Care va fi ochiul și care va fi urechea Ce-ți vor primi ființa adânc ca pe o esență? Vei fi tu prin tăcere, fără memorie-n vechea Cetate, călătorind prin umbra mult mai densă? Sau vei mai ști cuvântul curea de transmisiune Care va da mișcare roților mari din inimi? Lumina care-n vorbe a-nchis on misiune Sau prin ecou, în noapte, nu va răspunde nimeni? Atunci, Pe buza ta surâsul îl voi reda luminii Mă voi urca spre suflul eliberat în spații Și soarele pe creste ca o floare-a reginii Pentru tine-l voi rupe ți-l voi aduce în brațe. Și tot de acolo Șerpii și lianele amiezii vor răzbate în flaut Tot de acolo O adiere vine până în pădurile somnului Și astralele vestminte atârnă peste poduri Simetric Cu procesiune de cristale trecând pe dedesubt. La-ncrucișări de vise spasmul ca o troiță Sângele meu spre tine ca mările spre lună În împletire astru și val ca o cosiță Fără să poată încă s-alunece-mpreună. Dar când se vor atinge ca două minutare Astru și val? Și când mă voi apropia de tine Ca o pădure călătorind spre eternul fluviu? Și când, un flux de oameni cu brațele-amestecate Mă va zvârli-ntre melcii de pe țărm în nisip? În timp ce mai departe Ca un sânge atras de inimă Ultima lumină se revarsă în gâtlejul privighetoarei Unde Se va preface în triluri. Și mai departe Cu o lactee scamă pe rănile crude încă, Să nu închizi ochii Și vei vedea cum ziua se prăbușește ca un tavan Praf înălțat din ruină spre lămpile plăpânde Și vei vedea cum vântul îmi smulge vocea Ca de pe gard o rufă Și-o duce mai departe Până la melancolia albă A zăpezii. Să nu-nchizi ochii și vei vedea Prin carnea mea transparentă armatele de mâine, Plantațiile toride, Orașele virtuale, Grânele viitoare le vei vedea în mine Ca un diluviu oglindit în picătura de ploaie Va fi un aliagiu și-amestecatul sânge Din care în iubire vom bate o monedă Oprind umana goană cu îmbrățișarea stâncii Când, ca auzul, marea ne va ghici atentă. Pe umărul meu cofă pentru o stelară apă Zi după zi filtrată în stalactită, în pâine, Voce care răzbate ca o rază mai slabă Peretele ce-n seară dintr-un amurg rămâne, Și vei vedea cum capul înaintează în timp, Ca în pământ o rădăcină, Vei vedea cum capul întâlnește alte capete Ca o rădăcină care întâlnește alte rădăcini Și-n jurul lor fecunda recoltă pune o aureolă Prin succesivele uși ale anotimpului O horă de capete, O horă de rădăcini, O horă de cranii O horă de corăbii. Și-n timpul acesta viața Ca un lignit în locomotiva puternică, Viața în patul strâmt al azilului de noapte. Viața în sala de dans a marelui transatlantic Până ce ochii se amestecă Asemenea frunzelor veștede. Și vei vedea Cum un om cuprinde alți oameni Ca o pădure care cuprinde alte pădurio Și inima mea va putea fi lupa Care atrage razele de întuneric ale tristeței Solitudine, Și botul vântului în sacul cu ovăz, Solitudine, Și între construcții în schele de metale luminând ca un curcubeu. Peretele care urcă încet Ca o sevă în arbore Și în ciment răsfierbe o sinucidere, o iubire Până ce zvonul vine între odăi Aievea. Îți amintești, Cu fața întoarsă spre mâine sau spre ieri. |
index
|
||||||||
La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité