Amurgește purpuriul
Peste pânza de azur.
Râde-n lacrimi clopoțelul
Prin poiana dimprejur.

Se-ntunecă pe vâlcele,
Mușchiul pare de argint,
Iară luna printre stele
Pare-un corn alb sfâșiind.

O troică pe drum gonește
Către hora-ntinsă-n sat.
Caii-aleargă nebunește,
Fetele privesc prin gard.

Pare-a fi cuprins de streche
Vizitiul cel frumos.
Dându-și cușma pe-o ureche,
El salută majestuos.

Mai roz decât o cămașă
E-amurgul întins pe văi.
Iar trăsura aurită
trece-n zvon de zurgălăi.