trăim într-o eră pustie,închinând pahare cu
slăbiciuni ușor amețitoare de cuvinte infinite
îți tastezi propria glorie într-un chenar sensibil
și ștergi cu sârguință greșelile platonice
viata e un triunghi oarecum isoscel,
iar oamenii din jurul ei încearcă să conceapă
fiecare latura fără noimă
probabil tu, îți rupi unghiile agățându-te de-un
vis demult uitat dintr-o iarnă cu prea puțină zăpadă
îți muști carnea ca o eva fără păcate
de câte ori degetele mele nu te-au atins și
inventezi nopți cu mine când stai cățărată
pe nori de ciocolată și fumezi praful tălpilor mele
adori fiecare val dintr-o mare de transă și-ți
sculptezi stele căzătoare ca o avară fără de anotimpuri
împletesti idealuri cu realități ca o stângă fără verighetă
dormi 4 ore pe noapte ca un nou născut, ce țipă
blând după sticluța lui de vise trist îndulcite.
ești o picatură sensibilă drăguț brodată
pe o frunte de vară,
îți iubești familia la fel de mult cât ascult eu Tiesto și
guști cu poftă fiecare țigară pe-un același balcon
construit într-un mal îndepărtat de-un cer albastru