Îți aduc slavă Ție, preadulcele meu gând,
În vremi de bucurie și când adorm plângând
Să Te măresc mă-nghesui, să Îți urmez alerg
Căci Tu mereu mă păsui pe calea Ta când merg.

M-ai ferit azi de rele și ieri și-n fiecare
Zi și noapte, ale mele purtări spre-mbărbătare
Le-ai îndemnat cu milă și Drept, așa cu Ești
Tu mi-ai făcut utilă voința ce mi-o crești.

Mereu mi-ai dat în cale persoana cea mai bună
Cu care-am mers agale sau repede-mpreună
Spre bucuria celui de Tine pus aici
Sau spre a mea trezire de lângă cei demonici.

Păzește-o, Doamne, iarăși cum știi mai bine Tu
Și dă-i îngeri tovarăși să-i țină sufletu'
Alb ca haina de nuntă în care-ai înfășat-o
În clipa-aceea sfântă când lumii ai predat-o.