Ieri dimineața pe la ora șapte,

Când era încă aproape noapte



Și toți copiii dormeau încă tun,

A fost săvârșită o crimă în prun.



Un vierme necunoscut s-a introdus

ÃŽn pruna cea mai de sus.



I-a supt sângele dulce și-n grabă

A azvârlit-o fără viață în iarbă.



Apoi, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat,

A plecat.



La ora opt și zece minute apoi,

Furnicile au descoperit trupul prunii-n trifoi,



Și l-au așezat pioase pe-o pernă

Umplută cu foi de lucernă,



Și l-au prohodit bătrânește pe rând,

Și l-au coborât în pământ.



La ora nouă și cinci au venit păsările, detectivii cei mici,

Și le-au anchetat, și le-au acuzat pe furnici.



La ora zece fix au apărut procurorii cei mari,

Îmbrăcați în uniforme de grădinari.



Au pus întrebări prunelor înspăimântate

Și-au cercetat totul cu severitate,



Și-au dat în urmărire cu semnalmente ferme

Un vierme.



La ora treisprezece și două minute exact,

Încă nu-l pomenea pe vinovat.



Ei nu știau că viermele nu fusese vierme, ci omidă

Pe care nu aveau cum s-o prindă,



Pentru că se transformase, fără nici un martor ocular,

ÃŽntr-un fluture extraordinar



Ce se învârtea ironic și grațios,

Ca să vadă ce se mai petrece jos,



Iar ei, obosiți de anchetă și urmărire,

Se opreau din când în când să-l admire.