cum aș desface întunericul de gânduri
umbra îmi leagă ultima gleznă de piatră....

îi privesc ochii umezi ascunși în buzunarul drept
și părul prins în partea stângă a luminii
pășește jucăușă și tandră așază un ciot de stejar între frunze
și-ți mângâie fruntea înaltă c-un vis
rochia de curcubeu încurcă ramurile
părul i se desprinde șnurul alunecă sub tălpi de iunie
și-aleargă zăludă prin palma-ți din aripi
jumătate copil jumătate abis

aerul îi pune diademă de rouă
drumurile se opresc între unghiuri întoarse
timpii se privesc peste umărul stâng
amnezia-i încă spre miazănoapte
cu lumina legată de cer
bieți poeți mulți și nătângi
............................
printre fire de fluturi visul mă împarte în bucățele de sclav
mă-nfășor cu orice-mi poate lipi colțurile
sub tălpi pământul înverzește murirea
...................
cum aș desface întunericul de gânduri
umbra îmi leagă ultima gleznă cu un poem
fixează ochii-mi umezi și țipătul luminii de a mă trece întreagă
zâmbește ridică umerii și face doar străzi din melci albi pe aburul hârtiei...

18 aprilie 2014
Ileana Popescu Bâldea