agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
|
||||||
agonia Textes Recommandés
■ L'hiver
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-01-04 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Inscrit à la bibliotèque par Yigru Zeltil
I
A plesnit lumina din obuze Și a crăpat fulger în mâna noastră Ca mâna Dumnezeului în cinci degete s-a despicat Ajungem din urmă cetele și le culcăm Stâlcim stârvurile lepădate în zăpadă Deschidem întunericului înecat fereastră Prin văile ce-au supt dușmanii ca ventuze I-au ucis până în depărtarea lor cea mai albastră. Gerul: oasele fărâmă, carnea mănâncă Noi lăsăm inima să plângă. De ce alunecăm de-a lungul muntelui spintecat? Zbierând și-a descătușat furtuna, leii, În pădure-frântă Nu ajunge miezul inimii vântul cel întunecat Și așteptăm din țimbale rărite Limpede și simplu glăsuire sfântă Pe dealuri leproase în văgăună E ca ochiul craniului Ne-am adăpostit noi spaima de furtună Și pornise unul să vorbească fără șir Acolo. Am cules vorbele lui - câte Îmi pătrund ca vârcolaci seninătățile lunare Să-ți fac mărgele cu dinți de rechini Ce joacă vârtejuri de vise urâte. Ochiul de rugină mâncat, foc îndreaptă Noi intrăm în gura depărtării Și sub șirul dinților de fort, ceilalți Așteaptă. E atât de întuneric, că numai vorbele-s lumină. II Sub funinginea bradului dezlegat, Se vaietă cântecul dezertorului. Ce rău făcu fluier începând să plângă. Spuma gerului închegat face crengi de sare; Oasele fărâmă carnea mănâncă. „Cu pumnii strânși, cu gât întins, ajung ademenirea nopții mute; Ghețar de oțel plângând în nemișcări de constelații, Săbiile sufletului ascute. A îngălbenit lumina ca-ntr-o lalea, În așternuturi smuls, au norii întunericul albastru Prin care fug, mușcat de șerpii ploii, Să ajungă-n depărtarea luminată lumina mea. Sub adâncimi de întristare, Ca tunetul sub bolți asfixiat, Sunt călător cu sufletul întunecat, Întunecat. Aici e aspru dorul de casă; Dar și tu, vezi cum a-nflorit, cuminte, În scutece stelare de argint Pruncul cărților sfinte. Numai mie noaptea nu-i frumoasă. Cântecul robit se-ncheagă jalnic pe tot regimentul, Cum rup liliecii bucăți de noapte din chilie. Numai mie noaptea nu-i frumoasă, Numai mie. Privește: trupul meu în țărână și în suflet se desface, Că mi-e dor de tine cu furtună și cu răcnet de sirene Mai sus de norii de care s-au zdrobit obuzele îndârjite. Dacă tot se războiesc popoarele, Ce mai atârnă luna atât de roșie Pecete dumnezeiască la cartea de pace? Rup granate vinete bucăți de cer încleștate în scuturi, Mușcă gheața norilor și se prăvălesc table de oțel în brumă Pomii se mlădie cum corabia de funii Smulg lilieci petale albe de pe romanița lunii. Vântul îi azvârle și-i sfâșie. Numai mie noaptea nu-i frumoasă, Numai mie.” Cântecul oprit gând: gerul oasele fărâmă carnea mănâncă Lasă inima să plângă 1914
|
||||||||
La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité