Cum prind contur tristețile pe frunte
Când altă toamnă trece fără rost
Apoi mă pierd în false amănunte
Uit drumul drept ca un naiv și-un prost

Dar parcă pân-acuma ce am fost?
Cât am visat precum un orb lumină
Cerul și-a închis poarta ca-ntr-un moft
Iar Dumnezeu acum e-n carantină

Și-n somn se zvârcolesc ca prunci de lapte
Gânduri ce mă trec într-un dezastru
Și-ntr-un prăpăd mă poartă pași și fapte
Am uitat de tot unde-i albastru

În care să mai caut niște urme
Cu păcatul celui ce nu crede
În Tine și în îngeri și-n minune
Un însingurat ce nu Te vede!