Inchiziția nu trebuie lăsată să moară!
Ce ne-am face cu atâția fluturi ce zboară,
cu mugurii ce și-au luat-o în cap-
deschizându-se la orice bâzâit,
cu frunzele care, în loc să cadă cum vrem noi,
își permit să plutească orizontal,
cu furnicile( toate) ce- amețite de boare-
își cântă balada,
cu greierii care se balansează
pe frunze de păianjen, trudind,
cu pietrele care-au învățat să vorbească
și vântul care adoră să adie invers,
cu copacii ce privesc cu trunchiul spre cer
și iarba ce-a uitat să se-ncline în beznă???

Aveți dreptate, domnilor!
Prea mult dezmăț în ordinea impusă de noi!
De parcă zilele ar fi de capul lor
iar nopțile, schilodite de teamă,
în loc să înceapă când trebuie,
se sfârșesc când apune luna toată…
Curată debandadă!
Ce să mai discutăm despre anotimpuri,
cuvinte și oameni,
despre muzica neînregimentată
și cifrele care ignoră să se înmulțească
cum se impune?

Conflict total, domnilor!
Intrăm în relație cu gâzele!...
Pistoalele nu se mai vând la magazinul
de parfumuri din colț iar glonțul așteaptă
să intre direct în atriu, în loc de suflet…
Trebuie re-a-ni-ma-tă inchiziția!
Altfel… vom visa basme
și vom scrie doar pe pereți!