Motto:
"Păcate's pe ierburi și copaci, da 'ncă pe oameni!"
"...parșivă muiere..."
N. CREVEDIA


Tata Dumnezeu cu frumuseți trupești și har
te-a înflorit și ca din coapsa Lui să odrăslești
te-a 'ncununat cu lauri și lumini cerești,
ca să-i tămâiezi evlavie 'n altar.

În alt veac trăind, tânăr voevod
te-ar fi poftit în țara lui Doamnă
și i-ai fi dăruit în fiecare toamnă
câte-un cocon de aur și câte-un nou izvod.

Într'un pridvor de lemn românesc înflorit,
mașteri te-ar fi scris cu penel subțire,
legănând cu ctitorul pe brațe-o mănăstire.
Ca pereții numele-ți nu s'ar fi risipit.

Dar tu sufletul l-ai scăldat în ispte
ca o ciutură goală 'n afundiș de apă
și păcatul în carnea exuberant de albă-și adapă
rădăcinile de patimi, șerpește 'ncolăcite.

Vârsta surâde'n ostroave cu cer colonial;
în vis cocotierul ți s'ar părea amant,
dar moartea bate sincer, discret și'nsinuant -
și te stingi ca o lampă'ntr'o sală de bal.