am cautat iubirea de cand ma stiu:
un copil mi-o arata cu degetul inspre fluturi,
florile murisera
deasupra ierbii mangaiate de vant
iar cerul,
cerul era atat de albastru!

ma durea pe atunci
ca nu puteam sa inteleg oamenii
si ca tu nu ma putea-i iubi numai pe mine
dar cui ii pasa de noi doi?
era doar o alta amagire a vietii:
si-mi era frig draga mea!
ma gandeam ca singuratatea
nu e decat asteptarea unui tren care intarzie
intr-o gara pustie
ce te va duce si mai departe...

cand ma intorceam,
schimbam trenurile in gari cenusii
si cautam strazi necunoscute
ca o recunoastere a propriei identitati:
nu-mi mai era frica de singuratate iubito,
descoperisem ca viata nu e nimic altceva
decat o intoarcere acasa langa cei dragi.

Stii, astazi mi-am spus:
fiecare dintre noi ii poate fi celuilalt un inger...
dar vezi Tu draga mea,
ingeri sunt atat de putini!

P.S.

ma intreb:
as putea fi eu ingerul tau pentr-o zi ?
daca n-am sa ma descurc,
ma poti concedia:
n-ar fi pentru prima oara!