Hai să ne ținem de ferigă în timp ce se certifică poetul Marior
să cultivăm tristețile carnasiere
noi cei porniți vertiginos spre mare
spre plaja bântuită de frisoanele unei înalte ruginiri

o doamnă de mărimea unei semințe ne plăcea foarte mult
ea își clătina capul pe baza triunghiurilor noastre
de ce nu înțelegeți că e soție de doctor cu inimă că n-avem dreptul
că dormităm într-o groapă cu lei
că ea este un fel de ceva (scrie pe ea) un fel de cum s-ar zice care se piaptănă prelung
în timp ce o altă ființă se plimbă pe partea cealaltă și noi susținem sus și tare că nu există nici o parte cealaltă
că am pus bamele în pământ și la Doamna-firar al dracului de pământ că l-a răscolit ploaia că avem datoria să înaintăm spre mare și să punem bamele în pământ

doamna aceea bizară contestă atributele poetului Marior
în timp ce noi profetizăm
(avem și niște martori dar nu mai fac doi bani)
câțiva consideră că totul se exprimă în cuneiforme
ei au omizi pe revere poate se vor mai naște
noi n-avem dreptul fiindcă ne exprimăm în omizi
în adăpostul unde vuiește doamna aceea cu inimă