agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
|
||||||
agonia Textes Recommandés
■ L'hiver
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-17 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Inscrit à la bibliotèque par Yigru Zeltil
Nopțile trec din mână în mână ca îmbrăcămintea bogatului
Desfac cearceafuri peste oasele ghețarilor Șoldul colinelor primește lebăda umbrei Sălciile întind lacului o oglindă. Sălcii, voi aburiți aerul ca ferestrele transatlanticului Flăcări urcă din voi ca din urnele trecutului, Nuielele voastre au subțiat norii ca vocile, Au ars privirile în arșiță ca savanele. Haide, izbucniți cascade din pietrele liniștii, Revărsați-vă buchete de lacrimi peste întinderea somnului, Umerii cărbunarilor se macină în docuri De cărbune e sângele lor ca scorburile trăsnite Și șlepurile înghit cu sacii ultimele rămășițe ale surâsului Trupurile se veștejesc ca lămpile frunzelor, Lămpile clatină cheile apelor în salină Târnăcoapele taie în sare dantela zborului. Sare, sân de spumă, panoplie de zăpadă, Degetul tău ustură ca vântul stepelor, Sare, cum pui o panglică de sete gâtlejului, Brațele osândiților te flutură ca o maramă Colivii, bulgării tăi au închis mierla gemetelor, Și fumul amarului tău nu răzbate prin veselia ospețelor Nu sfâșie ca o sirenă întunericul minților Nu trece ca o coadă de cometă prin plantele burților, Clopoțeii solnițelor sună o tristețe neînțeleasă. Sare, în care scrâșnesc dinții ocnașilor Dar clinchetul cupelor acoperă furtuna lanțurilor Tânărul elegant înnoadă cravata cerului, Execută o piruetă dinaintea înaltelor taine, Marea își pune o rochie de gală Prinde o medalie la gâtul vântului. Nervure farurile brăzdează frunzele valurilor, Și visul despletește în coame de catifea peștii, Vopsește părul minutului, marea, Umple ceștile ochilor îndepărtează umerii bărcilor. Marea își varsă bijuteriile în șorțul amurgului, Cleștele vântului îi ondulează buclele Ca vegetale șerpii trec prin coastele de azur Înalță statui din spumele umbrelor Spânzurători catargele sângeră apusul Marea alungă haitele ei de glasuri Că urcă-se din adâncuri luceferii Sapă ca un ocnaș gresia zilelor Alunecă arcuș pe strunele zărilor Se joacă rostogolind ca arșice înecații pe băncile de valuri. Mare, limbă atârnând la gura pământului Cum ai vrea să te rupi din maxilarele stâncilor Să lingi testiculul lunei pântecul nopții Balele tale umezesc țărmurile Mânia îți umflă nările Te ridică până la buruiana cerului Dar neputincioasă cortina apelor cade în prăpăstii. Marea își pune în plete un curcubeu ca un pieptene de dansatoare spaniolă Armăsari albi valurile mușcă hamul brumelor Valurile, valiza cu batistele vântului răvășite Și spumele presară flori ca sub pașii învingătorului Marea e o mănușă aruncată în arena nopții Unde e cutezătorul care s-o înapoieze frumoasei din balconul cerului? Marea e un teren de fotbal Cine va trece mingea prin poarta descătușării finale Cine va da semnalul înfrângerii, izbânzii? Marea e un circ și se dau peste cap maimuțele valurilor, Marea stăruie îndelung în privire precum în scoică vuietul Marea acrobat se leagănă pe trapezul aerului Uneori se culcă la picioarele vântului ca un câine bătut Marea arborează pavilionul de pirat al nopții.
|
||||||||
La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité