A orbit de boală grea
Hoțul tatei, și-aș fi vrut
Să-i găsesc un leac, ceva.
Nici un vraci nu l-a avut.
N-am aflat nici un spițer,
Nici la târg și nici la cer.

De vreo șase ani sau șapte
Ochii-i zac, peceți de noapte,
Și-ngropat în gol cu totul
Cată cu nasul și botul.
Uite-l, dibuie și parcă
A zări nițel încearcă.

A trecut și s-a lovit,
A lătrat! O fi simțit.
A-nțeles că pe aici
Umblă-n tufe un arici.
Altă dată, lângă casă,
A dat de broasca țestoasă.

ÃŽntr-o zi s-a pomenit
Ciufulit, dar mulțumit,
Că visase că bătea
Cinci dulăi și o cățea.
El se ceartă printre stele
Și cu niște cucuvele.

Hoțu e cățel de treabă.
Puii cloștii îl întreabă
Cum e noaptea-n noaptea lui
Și-l mângâie ca pe pui,
Povestind mai lămurit
Ce-au visat și-au mai gândit.

Îl iubesc și derbedeii
Din văzduhuri, porumbeii,
Prieten bun, un porumbel
Doarme în coteț cu el.