Vântul în câmpie
Își ține răsuflarea.

Este tandra lâncezeală,
'Ndrăgostita oboseală,
Toți fiorii din pădure
Cu îmbrățișări bolnave,
Corul vocilor firave,
Printre ramurile sure.

O, plăpândul freamăt rece!
Ciripind, șoptind, el trece
Ca strigarea cea plăcută
Ce iarba, mișcând, o scoate...
Va spune-al pietrelor toate
Zbucium, sub apa tăcută?

Sufletul tânguitor,
În plânsul adormitor,
E al nostru, așa-i oare?
E al meu, e și al tău,
Răspândind umilul său
Chin, prin calda serii boare.