numai ei
cățea neagră furișându-se discret
prin golul săptămânilor
înghițea ascultând-o
firmituri mici
plânsul mâncat de mușchi
încolăcit
fugar cu iederă
de cei meschini
și umplea nefinitului
curs de pe cruce
umbra sabia

***

te va feri de frig
pentru tot omul i-am zis
și pacea însemna să fim aruncați
cu ochii bine legați
de hohotul de râs
celor o mie de lumini

***

întâlnim rar
de vreme ce fugim de năpastă
slăbiciunea lumină
sărutul joben
ceva ne atrage
acolo unde e silit cuvântul
să se învârtească singur