Croissant cu aromă de speranță răsari dintr-un glonț al regretului de ieri
Apune și nu-mi lăsa să crească tentacule din sufletul prăfuit
Nu le lăsa să lâncezească, că eu tot le tai și le diger în tihnă

Gând străin de împlinire fără pic de îngăduință îmi sună în ecou
Statui cu rol izbăvitor iar trăncănesc de zor un refren măgulitor
Ele nu cunosc mâna ușoară a timpului,nici mângâierea somnului
Nu știu de linie,punct sau cerc, ci doar de materie clădită-n durere

Hâh!Durere..Cui ce-i trebuie dacă viața-i un tablou vâscos
Unde toate eu-rile se îndoapă și mor în tăcere mereu
Nesătule de tot ce-ar fi vrut vreodată și încă ar mai vrea

Croissant cu miez neînceput unde toți colții și-i revarsă
Eliberând sunetele crispante să ghideze încă un ticăit pripit
Lasă lumea să hiberneze doar cu apă și sare,uscând pâinea pentru ulii

Tu și eu,el și o ea,voi și ei, noi cu toții suntem niște copii adormiți
Croissant cu miros de copilărie lasă-mi măcar o zi fără pete...