din cer nu mai plouă
acolo atârnă țurțuri roșii
s-au evaporat rănile omenirii
și au căptușit norii
plini de custuri
în ei se zbat celule care poartă
cele din urmă bătăi de inimă
acompaniază fulgere purpurii

roșu
ultima culoare ce-a mai rămas
se prelinge peste o lume gri
picătură cu picătură
doar unde se mai zbate viața
se înfige ca un pumnal
de gheață