agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
|
||||||
agonia Textes Recommandés
■ L'hiver
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-23 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Inscrit à la bibliotèque par M I
Joi 8 oare seara 1882, februarie 18, Iași
Scumpul meu băiet, Azi am primit scrisorica de la tine È™i am găsit-o atât de dulce È™i am cetit-o de câteva ori în È™ir. MiÈ›ule Copil Nebun, e atât de plăcut a trăi când È™tii că ai o afecÈ›ie pe pământ, È™i mă mir cum tu, suflet liric, ai putut să nesocoteÈ™ti È™i să despreÈ›uieÈ™ti cea mai însemnată, cea mai caldă È™i mai rară din toate bucuriile acestei vieÈ›i, È™i cea mai grea de găsit È™i cea mai grea de susÈ›inut. Dar, mă rog, ce-nsemnează această viață dezordonată care o duci? Ce fel la 5 oare dimineaÈ›a tu încă mi te-ai culcat ?È™i cum vorbeÈ™ti tu cu mine la o oară în care eu dorm dusă? È™tii mata c-aseminea aberăciuni (vorba lui Suciu), nu-È›i permite Mîța sau, după cum îmi zici tu, MomoÈ›ica ta!È™tii tu că dacă MiÈ›u nu-i cuminte, apoi È™i Mîța se va necuminÈ›i È™i m-oi duce È™i eu pe la teatru, las' că la preumblare merg în toate zilele — mai cu seamă în costumul cel nou; mă admiră toÈ›i bărbaÈ›ii È™i-mi fac complimente. Un fapt sau întâmplare, pot zice fenomenală, au avut loc zilele aceste la noi : d-na Marie Aslan, născută Ralet, în urma unei pierzanii a murit; soÈ›ul ei — Dimitrie Aslan — invitat fiind să vie la masă, au răspuns : cum poate el mânca fără MariÈ›a lui È™i au cerut o perină, o È›igară, s-au culcat È™i nu s-au mai trezit, au murit de durere. Li s-a făcut la amândoi autopsie È™i s-a constatat că el a murit d'un coup de sang. Am fost, Mimi, la biserica Bunei-Vestiri, unde să aflau ei, puÈ™i amândoi pe un catafalc; nici nu se poate ceva mai trist, mai frumos È™i mai poetic, după mine, ca cele două secriuri unul lângă altul, acele două vieÈ›i stinse deodată, închise în aceeaÈ™i groapă. Iată un lucru pe care-l invidiez. Si nous pouvions mourir comme cela! Ça serait pas la mort — mais une union eternelle! Dar nu va fi aÈ™a, noi vom muri departe unul de altul, poate fără să ne plângem măcar unul pe altul, ah! ce tristă e viaÈ›a aceasta! ... Dar, să fug de idei triste, azi m-am plimbat numai în talia rochiei È™i să vezi tu ce talie am, cineva mi-a zis: Vous êtes â croquer ... BébéluÈ™, băiet zburdalnic, de ce-mi mai aduci aminte cât de repezite erau ceasurile când eram amândoi? Căci acum, singură È™i făr' de tine, trec ceasurile aÈ™a de greu, trec zilele aÈ™a fără urmă È™i fără nici-un farmec. Și poezia promisă tot o aÈ™tept, dar ea nu mai vine, ah ZgrăbunÈ›ule, de ce nu poÈ›i tu È›ine nici măcar micele promisiuni? Ah! Mimi(tare am gust de suspinat, îi putea vedea din multele interjecÈ›ii câte le întrebuinÈ›ez) atât de bine te-am înÈ›eles È™i-atât de bine te cunosc, în păturile cele mai ascunse chiar ale inimii tale, încât sunt singura ființă care-È›i scuz È™i esplic toate neajunsurile perfectei tale fiinÈ›i. Dar cu Camera oare ce mai fac? Desperez numai când mă gândesc că iar va rămânea lucrul baltă. C'est mon seul souci. Mais le plus grand des soucis c'est toujours toi, toi que j'aime, que j'adore, que j'embrasse, auquel je dis, à mon tour, bonsoir Mimi, sois gentil et laisse-moi dormir, car je cause avec toi depuis une heure entière et je pense à toi chaque jour 18 heures, il faut bien maintenatit que j'aille me reposer. J'endors en t'adressant ma dernière pensée ma plus tendre caresse. Veronica 23 februarie 1882 BăieÈ›elul meu iubit,  Îți scriu azi marÈ›i pe la 5 oare după amiazi, deÈ™i scrisoarea nu va pleca decât mâni la 4 oare spre BucureÈ™ti. ÃŽntr-adevăr, recunosc că ființă mai arhicanalie, după cum ai numit-o tu (d. Car.) nici că mai poate să existe vreuna. L-am întâlnit azi pe stradă, i-am cerut din nou scrisorile È™i mi-a răspuns categoric că nu vrea să mi le înapoiască; mai mult, mi-a zis cum că eu nu È›i-am spus, nu È›i-am mărturisit păcatul meu decât ca să mă fac mare în ochii tăi È™i ca să sfarăm prietenia ce exista între tine È™i el, et il m'a traité un peu par dessus la jambe, după cum zice francezul; la un loc oarecare ne-am întâlnit cu Pompiliu È™i cu un alt domn È™i el atunci îmi zice: puteÈ›i, M-me să vă continuaÈ›i primblarea, să nu vă mai deranjaÈ›i, căci eu mă duc la gară. Il enrage. Eu m-am făcut că nu È™tiu că el a clămpănit pe la ușă la mine È™i l-am întrebat: ,,Ce v-aÈ›i mai făcut aseară ?"; el mi-a răspuns: ,,Nu să spune"; eu lui nu i-am mai zis nimic. A propos, zice : ,,Hei, ai să-l faci pe Eminescu să se bată cu mine să mă-mpuÈ™te ..." È™i câte alte prostii. Nu vreu nimic, domnule, voi scrisorile mele să mi le înapoieÈ™ti. ,,Nu vreu — salutare", i-a fost ultimul cuvânt. Mi-a mai zis că mi-am pierdut toată logica. Brigadir ne-a întâlnit È™i mi-a făcut ochi dulci; el zice : „Acesta îți face curte, nu-i aÈ™a?" È™i ,,D-tale nu-È›i place". ,,Da, nu-mi place", i-am răspuns. E un adevărat spion. Mi-i groază de tot ce poate fi capabil acest om, dar ... să-l lăsăm dracului. MiÈ›icule, È™tii că-ncepe a-mi fi tare dor de tine, da, tare, tare, È™tii, aÈ™a cum nu prea poate cineva suferi; aÈ™a mă sfârâie la inimă È™i mi-i dor, BebeluÈ™, să te mângâi, să te dezmierd, să nu-È›i dau pace să scrii, să nu te las să dormi, să te ciupesc, să te piÈ™c, să te pup pe gură, pe ochi, pe mâni. È›ie nici nu-È›i pasă ; mi-ai promis bilet de drum de fier È™i ... pace, nici nu mai pomeneÈ™ti măcar. Nu mă lăsa aÈ™a de mult departe de tine! Azi am văzut pe Gheorghian, el mi-a zis că a venit raportul în Cameră într-una din zile, dar să vede că nu i-a venit rândul. Mimi, mi-i dor de tine, È™tii cum, nici nu-È›i pot spune. Nu mă lăsa mult timp departe de tine, fă să pot veni lângă tine, căci poate va fi mare È™i pentru mine Cel de sus È™i atunci voi zbura la tine când oi vra: te sărut din suflet, Veronica  28 febr. 1882, IaÈ™i  MimiÈ›icule drag, vei fi citit desigur posomorâta mea scrisoare din 26; nu mi-o lua în, nume de rău. Tu nu ai decât grija ta È™i a ,,Timpului", eu am grijă de multe lucruri È™i de multe fiinÈ›e È™i iubirea mea unde opui È™i cât o socoteÈ™ti ! Ascultă-mă iubitul meu; fiindcă bilet de drum de fier nu se poate căpăta È™i fiindcă, făcând abstracÈ›ie de mândria mea, pe care o nesocotesc în tot momentul față de tine, È™i orice îndatorire din parte-È›i mi-ar fi foarte plăcută, dar È™tiu că BebeluÈ™ e mână spartă, apoi să lăsăm la o parte chestiunea venirii mele la BucureÈ™ti, s-o amânăm până atunci până când È›i-o fi dor, dor nespus de mine, până când va fi trecut timpul È›ie trebuitor pentru a ajunge să pui ceva la cale, căci, cu tot timpul disponibil care-l ai, eu văd, MimiÈ›icule leneÈ™ ce eÈ™ti, că nici până azi nu ai făcut o dare de seamă despre cartea lui Slavici, până azi nu mi-ai trimes acea poezie promisă. Ce faci tu cu vremea ta È™tie bunul Dumnezeu, poate că chiar numai el are dreptul a-È›i cere seama, de aceea mă abÈ›in de la orice comentarii. Ce să-È›i mai spun? Că te iubesc? Că te-am răzbunat de o injurie primită aiurea? Toate le È™tii. Poate că nu È™tii că sunt necăjită È™i de ce ai È™ti! Astăzi mă duc la conferinÈ›a lui Dimitrescu. Avem atâte distraciÈ›i în IaÈ™i, e totdeauna lume foarte multă, mai ascultăm, mai vorbim È™i timpul trece. Mimi, eu sunt de părere să nu te muÈ›i de acolo, în fine, liber È™i stăpâneÈ™ti, poÈ›i face ce vei vrea È™i ce-È›i va conveni mai bine. Je suis toujours de mauvaise humeur, je suis très boudeuse, très agacée, nerveuse et Dieu sait encore quoi. Tout en pensant, amuse-toi bien mon cher, au moins amuse-toi, parce que de tout ton temps tu ne fais rien, trois articles par semaine et il te manque souvent la minute pour m'envoyer le ,,Timpul" cella prouve que tu es très occupé, mon cher poète, oh! la muse me fait opiniâtrement la concurrence. ÃŽÈ›i pare rău că te budez, ah de ce n-am È™i eu cine să mă necăjească în modul acesta !È™tii tu ce va să zică a trăi fără să-È›i spună nimeni nimic, nici un cuvânt de reproÈ™ drăgălaÈ™ — când vei ajunge să È™tii: alors ta vie sera vide. ÃŽntreabă-mă dacă sunt în lună sau pe pământ, dacă sunt teafără sau nebună, dacă te-am urât sau dacă te iubesc mai mult ca oricând? Desigur că amorul face toate aceste. De-ai fi față, m-aÈ™ sfădi puÈ›in cu tine, aÈ™i plânge È™i m-aÈ™i răcori, plâng eu È™i departe, dar nu am cu cine să mă sfădesc È™i, ce-i È™i mai principal, n-am cu cine să mă împac, pe cine să dezmierd, È™i câtă dezmierdare e în mine ! N-am timp È™i loc că È›i-aÈ™ face rezumatul lecÈ›iei lui Maiorescu din care te-ai convinge că am dreptate. Te sărut, je t'embrasse. Veronica  5 martie [1882], 6 ceasuri seara Iubitul sufletului meu È™i dragostea inimii mele,  Eminul meu, iartă dacă în scrisoarea mea din 4 martie mi-am păstrat tonul care È™tiu că nu È›i-a plăcut — È™i cum să-È›i placă, când nici mie nu mi-a plăcut — dar crede-mă că de nimic nu mi-i atât de groază ca de ideea că tonul ultrasentimental să nu-È›i facă plictis, să nu te dezguste. Astăzi am avut o zi mai tristă decât toate celelalte — deÈ™i triste sunt toate — sunt cuprinsă de adâncă descurajare È™i deznădăjduire, un bine ce-l mai pot avea ar fi să mor. È™i, dacă n-am mai zis nimic de venirea mea în BucureÈ™ti, este că n-aÈ™i voi cât de puÈ›in să fac ca să resimÈ›i în vreo presiune din parte-mi, las lucrurile în voia soartei È™i mai cu seamă în voia ta È™i a împrejurărilor tale, căci nu mă sfiesc a-È›i spune: îți voi fi sarcină È™i aceasta mă apasă pe suflet. Citind scrisoarea ta, pe care am primit-o acum la 6 ceasuri seara, mi s-a înduioÈ™at inima văzând că tu tot te gândeÈ™ti cu suflet la mine. Nimic nu se simte mai mult decât doza de simÈ›ire care însufleÈ›eÈ™te chiar aceste semne moarte È™i fără de viață (pleonasm, dar iartă-l). MimiÈ›ule, am făcut o poezie, Mater Dolorosa. Tu vei râde când vei citi, ca de toate producÈ›iile mele poetice, dar nu face nimic, nu cred că se va primi la ,,Junimea" È™i se va publica. Mai e ceva care mă nemulÈ›umeÈ™te : numai am nimic de citit. Pensia cred că nu s-a mai vota în sesiunea aceasta, de tine sunt departe, departe È™i iar departe, apăi pas de mai fii veselă sau mulÈ›umită. BebeluÈ™ică, când am fi în acelaÈ™i oraÈ™! Când am fi în acelaÈ™i oraÈ™! Pentru mine personal e singura fericire pe care mi-aÈ™i dori-o, e singurul lucru care m-ar despăgubi de multe lucruri, mi-ar È›ine locul oricărei alte doriÈ›i, căci mi-ar satisface È™i ambiÈ›ia È™i dorul È™i aspiraÈ›iile, căci toate sunt concentrate într-o singură È™i vecinică idee, aceea de a fi într-un oraÈ™ cu tine. Dar se vede că È™i această dorință soarta mea o crede prea pretenÈ›ioasă È™i mă lasă departe, mult departe de iubitul meu Eminescu, pe care îl sărut. Veronica  23 martie, 6 oare seara 1882  Eminul meu cel dulce,  Cu cât iubeÈ™te cineva mai mult cu atât e mai nebun È™i mai nedrept în judecata ce È™i-o face de fiinÈ›a lui dragă Mimi, singurul lucru adorat ce am pe acest pământ ticălos eÈ™ti tu; iartă-mă dar dacă îți fac aÈ™a de des nedreptate È™i te acuz când de indiferență, când de cine È™tie câte mai trec prin mintea mea nebună, minte turburată în mare parte de multe greutăți È™i nevoi. ÃŽn scrisoarea din 22 sunt iarăși sarcastică È™i rea ; te rog cu procente să mă pedepseÈ™ti când ne vom vedea; însă până atunci fii gentil È™i nu-mi băga în seamă toate răutățile, cari au unul È™i acelaÈ™i izvor: ,,dragostea mea nemărginită È™i o gelozie pe care adesea mi-e ruÈ™ine să È›i-o mărturisesc" — È™i sunt geloasă de sufletul tău, iar că petreci nu m-aÈ™i prea supăra È™i totuÈ™i, m-aÈ™i supăra foc! MiÈ›ule, tare am plâns după ce am primit scrisoarea ta; mi s-a făcut jale de tine că suferi singur, fără ca o mână cu durere să-È›i atingă fruntea ta, care plăteÈ™te cât o împărăție, fără să ai suflet cu milă lângă căpătâiul tău. Ce faci tu în astfel de momente? Mimi, nu mai scriu că mă înneacă plânsul È™i e un plâns care pleacă din adâncul sufletului È™i mă gândesc cu drag la tine È™i la pudra mea de arsenic; sunt atât de aproape de ea È™i ce mă leagă pe pământ eÈ™ti poate tu È™i numai tu. Iartă-mă, dar îmi cade condeiul din mână, nu mai pot scrie. Vină-mi de PaÈ™ti, mi s-ar părea că găsesc o comoară văzându-te. MiÈ› iubit, iubit È™i iubit cum nu mai poate fi om pe lume. Te sărut din tot sufletul meu zdrobit de tine. Veronica  28 martie 1882, 8 oare dim.   Domnul meu,  Desnădăjduita d-voastră scrisoare abia ieri seara am primit-o. AÈ™ dori să vă răspund cuvânt de cuvânt la toate aserÈ›iunile d-voastră, însă, după cum È™tiÈ›i, mă aflu într-un haos unde nu sunt un moment singură; iartă dar, d-le, dacă peste voinÈ›a È™i aÈ™teptarea d-tale, îți voi scrie puÈ›in. Unei inime lipsite de credință È™i speranță putea-voi fi eu în stare să-i redau aceea ce natura nu i-a dat? Oricum aÈ™i fi fost cu înainte de a te cunoaÈ™te, astă treaba să-È›i fie indiferentă, cu atâta mai vârtos că tot ce am făcut au fost provocate de un gelos ca d-ta, care credea că face bine făcându-mi scenă fără cauză, cel puÈ›in când esistă cauze este o compensaÈ›ie, du reste foarte plăcută. Tu eÈ™ti un Titi rău È™i gelos È™i adese îmi vine a crede că toate scenele ce mi le faci tind la rumpere de relaÈ›ii între noi È™i nu È™tiu cum să o începi. Eu din parte-mi, dacă pot È™i am ceva de mărturisit este că, de te vei duce în lumea întreagă, să nu te văd ani de zile, să nu aud nimic de tine È™i tot te voi iubi È™i voi gândi la tine cu drag; tu ai fost È™i eÈ™ti pentru mine ceva atât de indispensabil vieÈ›ei mele, ani de zile te-am visat, te-am dorit, cât, o È™tie D-zeu, în care tu nu crezi, È™i, dacă te È›in vecinic în echek este tocmai că n-aÈ™ voi ca o pre mare siguranță să mă lipsască de tine, de iubirea ta; nu È›i-i destulă dovadă că am renunÈ›at mai la toate vechile mele obiceiuri, căci Tu ai umplut golul care vecinic l-am simÈ›it în sufletul meu. Pe scrisoarea ta am văzut urme de lacrimi, de ce-ai plâns când eu te iubesc? De ce te îndoieÈ™ti de un lucru care a esistat, esistă È™i va esista ? Petit ingrat, c'est ainsi que tu payes mon amour? Par reproches et par méfiance. Je te pardonne tout et je t'embrasse comme je t'aime. A revoir le plutôt possible. Moi, la petite femme de Gajus. Escuse la mauvaise ecriture, j'ai ecrit dans la cuisine.  MiÈ›icul meu cel drag,  Voiam încă de ieri să răspund la gentila ta scrisoare, dar să mă crezi că n-am avut vreme. Am avut atâtea trambalări, atâtea treburi, adică : mi-am dat rochia la făcut, mi-am cumpărat o pălărie Directoire, care-mi È™ade de minune, am fost la casierie, am luat pensia È™i am cheltuit-o. Mimi, am fost la M-me Humpel È™i i-am dat 50 de franci; ea abia voia să-i primească; eu i-am zis că, fiindcă nu am cheltuit decât 100 din acei ce mi-a dat d-neiei, o rog să-i primească. Am vorbit mult de tine; ea e aÈ™a de fericită È™i de mulÈ›umită că n-am murit È™i mă vede veselă! I-am zis că, dacă vei veni la IaÈ™i, vei propune logica, estetica È™i filozofia la È™coala d-neiei È™i dânsa mi-a zis: Vie! mi-ar părea foarte bine, el e un bun profesor. Eu zic, Mimi, la fete cam primejdios ! Ce zici tu Burdulachi? ! Dragul meu, scriu aÈ™a de repede că mă tem să nu pierd poÈ™ta È™i, cu iuÈ›eala cu care scriu, te sărut dulce È™i nu-È›i cer nimic în schimb decât să-È›i È›ii făgăduinÈ›ele! Te iubesc È™i te ador, drag iubit, drag poet, drag geniu! Veronica 1 iunie 1882  7 oct. [1882]  Domnul meu, CiteÈ™te-mă, căci am să mor! Duminica trecută am ajus la punctul acela în care între viață È™i moarte nu È™tii pe care s-o alegi. ÃŽn acea stare tristă È™i dureroasă am plecat nehotărâtă pe stradă, întâmplarea a voit să mă opresc în faÈ›a teatrului, spontaneu mi-a venit ideea: când nu poÈ›i alege între viață È™i între moarte e bine să te faci actor È™i, de cuvânt, am intrat È™i mi-am manifestat dorinÈ›a de a încerca, de voi putea în fine izbuti. Ce să-È›i spun, am asistat la două repetiÈ›ii È™i mi-am zis: E frumos să-È›i începi cariera cu teatru, bunăoară cum ai făcut d-ta, dar să-È›i sfârÈ™eÈ™ti viaÈ›a cu actorie nu merge, È™i, din momentul în care-È›i scriu, am renunÈ›at, după cum cred că voi renunÈ›a la toate. Sincer È™i fără afectaÈ›ie, sincer după cum È›i-am promis toate altădată È™i consecventă după cum ai putut avea dovadă, îți declar acum că m-am hotărât să mor materialminte, după cum am murit sufleteÈ™te, după cum am murit moralminte, căci lumea a devenit un secriu mare È™i pustiu pentru mine ! ÃŽn aceste momente supreme de hotărâre nu mă sfiesc a-È›i aduce aminte, domnul meu, de poziÈ›ia falsă în care m-ai pus față cu lumea È™i mai cu seamă de nendurarea cu care ai zdrobit sufletul meu, de nepăsarea cu care ai sfărâmat inima mea. Ai jucat un fals, domul meu, pe acest teatru al vieÈ›ii, față cu mine, m-ai târât fără milă pe povârniÈ™ul unei desperate suferinÈ›i, dacă puÈ›in te-ai reculege ai plânge singur de cele prin câte m-ai făcut să trec È™i, dacă ai crezut că ai a face cu o femeie care nu simte, îți voi dovedi că te-ai înÈ™elat. Domnul meu, după cum probează înseÈ™i scrisorile d-tale, d-ta erai acela care făceai paradă de moarte pentru mine, să vede însă că lucrurile din lumea aceasta să reflectă totdaua întoarse, aÈ™a că eu îți voi aduce ca ultimă jertfă viaÈ›a mea pe care de la 30 april abia È™tiu cum o mai port. ÃŽmi vei permite să aÈ™tept un răspuns de la d-ta, voi muri în ziua de 27 octombrie, când, pentru prima oară, într-o casă mică È™i modestă, È›-am dat dovada despre iubirea mea — vor fi tocmai patru ani în acea zi. GreÈ™elile mele sunt multe față cu d-ta, în aceea că am divulgat lucruri pe care d-ta mi le-ai confiat, da, È™tiu, eu le È™tiu È™i le voi È™ti chiar în momentul morÈ›ii mele cumpăni. Le vei măsura d-ta vreodată pe ale d-tale după justa lor valoare? Poate că da, atunci când eu voi înceta de-a fi. Moartea sanctifică chiar È™i pe criminali, poate că È™i eu am comis , crima neiertată de a te iubi mai mult decât pe mine însumi, mai mult decât pe mama mea, mai mult decât durerea morÈ›ii bărbatului meu, ce vrei, mai mult decât pe copiii mei, pe care îi voi lasa săraci È™i orfani în lume, ce vrei, viaÈ›a mea e cuprinsă în iubirea care nu se poate stinge din sufletul meu decât cu el. È›ie îți distăinuiesc totul, la moartea mea voi lasa câteva cuvinte la adresa ta È™i a lumei alăturate de corespondenÈ›a noastră, È™tirea felului morÈ›ii mele È›i-o vor aduce jurnalele din IaÈ™i. Ce să-È›i mai spun în această ultimă scrisoare? Că voi muri iubindu-te È™i blestemându-te în acelaÈ™i timp. Roagă pe Dumnezeu să-mi ajute a muri curând, să nu-mi fie lungă agonie, căci de 6 luni durează. Te sărut pentru ultima oară cu nestrămutata hotărâre de-a muri, Veronica Eram foarte de bună-credință când am scris această scrisoare.  |
index
|
||||||||
La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité