Biographie Sully Prudhomme
René Armand François Prudhomme (n. 16 martie 1839,Paris – d. 6 septembrie 1907,Châtenay-Malabry), (Sully Prudhomme), a fost primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură la 10 decembrie 1901.
Motivația Juriului Nobel:
"...Ca o recunoaștere specială a artei lui poetice vădind un înalt idealism, perfecțiune artistică și o rară îmbinare dintre calitățile inimii și cele ale intelectualului."
Viața
S-a născut la Paris. ÃŽncă din adolescență era pasionat de È™tiinÈ›ele exacte.După un stagiu în administraÈ›ia uzinei metalurgice de la Creusot È™i un început de studii de drept, se consacră literaturii, beneficiind de o moÈ™tenire care îi asigură independenÈ›a materială. ÃŽn cadrul societății literare "Conférence de La Bruyère" își citeÈ™te primele versuri. ÃŽi cunoaÈ™te pe Leconte de Lisle È™i pe José Maria de Heredia.ÃŽn anul 1865 publică volumul de versuri de factură parnasiană Stances et poèmes. ÃŽn volumele următoare Les solitudes È™i Les Vaines Tendresses, se manifestă un lirism personal oarecum surprinzător la un poet etichetat ca "parnasian". Evoluează către o poezie filosofico-didactică (La Justice,Le Bonheur), caracterizată de Ferdinand Brunetière ca o "încercare laborioasă È™i oarecum sterilă de a rezuma în versuri Critica raÈ›iunii pure". ÃŽn Le Zénith, preocupările lui Sully Prudhomme (care sunt È™i cele ale epocii sale) de a uni È™tiinÈ›a cu poezia în numele progresului devin È™i mai evidente. Virtuoz al sonetului, al formelor de versificaÈ›ie divicile, poetul practică tot mai mult o poezie persuasivă, în care "pledează" pentru idealul său scientist. ÃŽn 1881 este ales membru al Academiei franceze. Sully Prudhomme este înmormântat la cimitirul Père Lachaise din Paris.
Poezie
Stances et poèmes (StanÈ›e È™i poeme), 1865
Les épreuves 1866
Les solitudes (Singurătațile), 1869
La France, 1874
Les Vaines Tendresses (Zădărniciile iubirii), 1875
Le Zénith (Zenitul), 1876
La Justice (Dreptatea), 1878
Le Bonheur (Fericirea), 1888
Proză
Que sais-je? (filosofie), 1896
Testament poétique (Testament poetic), 1901
La Vraie religion selon Pascal (Adevărata religie după Pascal), 1905
|