|
Biographie Maurice Maeterlinck
Maurice Polydore Marie Bernard Maeterlinck (n. 29 august 1862 la Gand - d. 6 mai 1949) poet, eseist ºi dramaturg belgian, laureat al Premiului Nobel pentru Literaturã în anul 1911.
Maeterlinck s-a nãscut la Gand, într-o familie de nobili belgieni. Urmeazã cursurile colegiului Sainte-Barbe (unde îi are drept prieteni pe Charles Van Leberghe ºi pe Grégoire Le Roy), apoi pe cele ale Facultãþii de drept, fiind o vreme înscris în barou. Din anul 1886 locuieºte la Paris, publicând în revista "La Pléiade". Vara, la Gand, se consacrã horticulturii ºi apiculturii. Scrie poeme, piese de teatru, esuri, cãrþi despre ºtiinþele naturii. În primul rãzboi mondial, e gata sã se angajeze în armata belgianã (la 52 de ani) dar e sfãtuit sã-ºi slujeascã þara prin condei; drept care, scrie pamflete, þine conferinþe. În anul 1919 se cãsãtoreºte cu tânãra Renée Dahon. Al doilea rãzboi mondial îl surprinde în Portugalia, Saratosa, Florida, unde scrie în continuare articole, scenarii, redacteazã amintiri. Penultima carte îi apare la New York, unde sãrbãtoreºte a 80-a aniversare împreunã cu André Maurois, Jules Romains, Robert Goffin.Înþelepciunea sa doritoare de armonie îl face sã propunã în cãrþile de eseuri mai ales "bucurii simple" ca termen de legãturã între existenþa imediatã ºi fericirea finalã. În poezie, simbolist cu tehnici mai degrabã suprarealiste; în teatru, comparat cu elisabetanii, Ibsen etc., a lãsat tehnici care, spun specialiºtii, pot fi regãsite la Prévert, Ingmar Bergman, Ionesco, Beckett. Moare în anul 1949.
Opera
Serres chaudes (Sere calde), poeme - (1886)
La Princesse Maleine - (1889)
Pelléas et Mélisande - piesã de teatru dupã care Claude Debussy a scris în 1902 opera cu acelaºi nume - (1893)
Alladine et Palomides, Intérieur, La Mort de Tintagiles (Aladin ºi Palomide, Interior, Moartea lui Tintagiles) - (1894) "trei drame pentru marionete"
Le Trésor des Humbles (Comoara celor umili), eseuri - (1896)
La Sagesse et la Destinée (Înþelepciunea ºi destinul) - (1898)
La vie des abeilles - (1901)
Monna Vanna - (1902)
L'Intelligence des fleurs - (1907)
Ariane et Barbe-Bleue (Ariane ºi Barbã-Albastrã), pentru care muzica a scris-o Paul Dukas - (1907)
L'Oiseau bleu (Pasãrea albastrã), teatru - (1909)
Marie Magdeleine (Maria Magdalena), teatru - (1913)
Le Miracle de Saint-Antoine (Minunea Sfântului Anton), teatru - (1919)
Le grand Secret (Marea tainã), eseuri - (1921)
Le Malheur passe (Nefericirea trece), eseuri - (1925)
La Puissance des Morts (Puterea Morþilor), eseuri - (1925)
La grande Féerie (Marea feerie), eseu - (1929)
La Princesse Isabelle ( Prinþesa Isabelle), teatru - (1935)
L'autre Monde ou le Cadran stellaire (Lumea cealaltã sau cadranul stelar) - (1942)
Bulles bleues (Globi albaºtri de aer) - (1948)
***
Maurice Maeterlinck naît le 29 août 1862 à Gand (Belgique). Il est l'aîné d'une famille de trois enfants, flamande, bourgeoise, catholique, conservatrice et francophone. Après des études au collège Sainte-Barbe de Gand, Maeterlinck publie, dès 1885, des poèmes d’inspiration parnassienne dans La Jeune Belgique. Il part à Paris où il rencontre plusieurs écrivains qui vont l'influencer, dont Stéphane Mallarmé et Villiers de l’Isle-Adam. Ce dernier lui fait découvrir les richesses de l'idéalisme allemand (Hegel, Schopenhauer).
Maeterlinck publie en 1889 « Serres chaudes », recueil de poèmes édité par Léon Vanier le 31 mai 1889. C'est le seul recueil de poèmes de l'auteur belge. Dans ce recueil, Maeterlinck regroupe dix-neuf poèmes en vers réguliers publiés entre mai 1887 et mars 1889, auxquels s'ajoutent quatorze poèmes écrits en 1888, dont sept en vers libres, parmi les premiers de la poésie belge francophone. Certains des poèmes qu'il contient ont influencé Guillaume Apollinaire, les Surréalistes, Paul Éluard.
Il connaît la gloire avec « Pelléas et Mélisande » en 1892, puis, Maeterlinck apparaît bientôt à travers ses poèmes, ses drames et ses essais, comme la figure majeure du symbolisme européen. En 1896, paraîtra un petit recueil « Douze Chansons ». Maeterlinck s’installe en France à partir de 1897 et il reçoit le prix Nobel de Littérature en 1911. Il décède à Nice le 6 mai 1949.
|