|
Biographie Alexandru Gherghel
Alexandru Gherghel s-a nãscut la 27 aprilie 1879, la Piteºti. Dupã absolvirea studiilor juridice la Facultatea de drept din Bucureºti, se consacrã avocaturii, pe care o profeseazã de-a lungul întregii vieþi la Constanþa. Decan al baroului acestui oraº, Alexandru Gherghel moare la 20 decembrie 1951. Debuteazã în literaturã la revista "Viaþa nouã", cultivând cu insistenþã ºi entuziasm, în numeroase volume, o poezie de tip amator, care o va sustrage atenþiei criticii literare. De altfel, nu va deveni membru al Societãþii Scriitorilor Români decât în 1942. O ultimã culegere de versuri, prefaþatã de Al. T. Stamatiad, a rãmas în manuscris, din cauza decesului ambilor poeþi. A mai publicat studii de drept penal ºi volumul "Dobrogea în viaþa româneascã" (1935).
OPERE (poezii):
Cântece în amurg, Buc., Sfetea, 1906;
Insula uitãrii, Constanþa, 1924;
Raze ºi umbre, Constanþa, 1933;
Solitare, Constanþa, 1935;
Solitare, Sonete, Constanþa, 1935.
COLABORÃRI:
Viaþa nouã (1905, 1907 - 1911, 1915 - 1916, 1918 - 1919); Românul literar (1905 - 1907).
REFERINÞE:
Notiþã despre "Cântece în amurg", Viaþa nouã, II, 1906, p. 454; Notiþe despre scrierile lui Al. Gherghel, Convorbiri critice, 1907, p. 148; Caion, Cu prilejul unui volum de poezii (Al. Gherghel: "Cântece"), Românul literar, tom. V, 1906, p. 256.
|
Textes RecommandéS
