|
Biographie Tristan Tzara
Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896 Moineºti - d. 25 decembrie 1963 Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet ºi eseist evreu român, nãscut în Moineºti, România ºi stabilit mai târziu în Franþa, cofondator al miºcãrii culturale dadaiste care a condus la o revoluþie majorã în artele plastice ºi literaturã.
In 1912, pe cînd era incã în liceu, publicã Revista "Simbolul" împreunã cu Marcel Iancu ºi Ion Vinea, cu binecuvîntarea lui Alexandru Macedonski ºi ajutorul lui Iosif Iser. In aceastã perioada semneazã cu pseudonimul S. Samyro, pe care îl va schimba mai tîrziu in Tristan Ruia ºi în final Tristan Tzara. In realitate numele de "Tristan" nu e ales pentru rezonanþa particularã pe care o are numele în românã sau ca omagiu cãtre opera lui Wagner - o referinþã importantã pentru simboliºtii care l-au influenþat puternic pe tînãrul poet, ci, dupã cum spunea Colomba Voronca (soția lui Ilarie Voronca și sora lui Claude Sernet) datoritã faptului cã exprima starea de spirit a tânãrului poet "trist în țarã" (sursa: Heinrich Stiehler în "Tristan Tzara zwischen Peripherie und Zentrum").
Miºcarea dadaistã îºi are originea în oraºul elveþian Zürich în timpul Primului Rãzboi Mondial. Tzara ajunge acolo în toamna lui 1915 ºi curînd se alãturã unui grup de tineri intelectuali care pun la cale "happening-urile" de la Cabaret Voltaire. Astfel s-a nãscut celebra miºcare Dada, care nu e o invenþie exclusivã a lui Tzara, dar "nu ar fi devenit niciodatã ceea ce a devenit fãrã eforturile de popularizare ºi diplomaþia lui" (parafrazã dupã R. Huelsenbeck).
In 1919 se mutã la Paris într-o încercare de a lansa Dada pe o scenã cu adevãrat universalã. Mulþi critici considerã totuºi cã perioada cu adevãrat inovativã a miºcãrii înceteazã odatã cu acest "transfer". Fiind la Paris s-a angajat în activitãþi tumultuoase cu André Breton, Philippe Soupault ºi Louis Aragon pentru a ºoca publicul ºi a dezintegra structurile limbii.
Cele mai cunoscute texte dadaiste ale lui Tzara sînt: La Première Aventure céleste de Monsieur Antipyrine (1916; Prima aventurã cereascã a domnului Antipyrine) ºi Vingt-cinq poèmes (1918; Douãzeci ºi cinci de poeme), respectiv manifestele miºcãrii: Sept manifestes Dada (1924; ªapte manifeste Dada).
În a doua parte a anului 1929, sãtul de nihilism ºi distrugere, intrã în activitãþile mai constructive ale Suprarealismului. ªi-a consumat mult timp pentru reconcilierea Suprarealismului cu Marxismul ºi a intrat în Rezistenþa Francezã în timpul celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial ºi în Partidul Comunist Francez în 1947, când a devenit cetãþean francez. Va demisiona din partid în 1956, ca protest împotriva suprimãrii revoltelor din Ungaria de cãtre Uniunea Sovieticã.
Aventurile lui politice îl vor apropia de fiinþele umane ºi gradat se va transforma într-un poet liric. Poemele lui Tristan Tzara reveleazã durerile sufletului prins între revoltã ºi uimirea datoratã tragediilor zilnice ale condiþiei umane.
Lucrãrile sale de maturitate încep cu L'Homme approximatif (1931; Omul aproximativ) ºi continuã cu Parler seul (1950; Vorbind singur) ºi La Face intérieure (1953; Faþa interioarã). În acestea, cuvintele aleatoare ale lui Dada sunt înlocuite cu un dificil, dar umanizat limbaj.
A murit la Paris ºi a fost înhumat acolo în Cimetière de Montparnasse. La Moineºti existã o statuie dedicatã lui Tristan Tzara, a cãrui inaugurare a fost fãcutã de Alexandru Piru.
La Première aventure céleste de Monsieur Antipyrine, Collection Dada, Zürich, 1916 (cu ilustraþii de Marcel Iancu)
Vingt-cinq poèmes, Collection Dada, Zürich, 1918 (cu ilustraþii de Hans Arp)
Cinéma calendrier du coeur abstrait. maisons, Collection Dada, Zürich, 1920 (cu ilustraþii de Hans Arp)
Gáz-szív szindarab három felvonásban/Tristan Tzara fordította Gáspár Endre, 1921
Le Coeur à barbe, journal transparent..., 1922
De nos oiseaux, Editura Kra, Paris, 1923 (cu ilustraþii de Hans Arp)
Sept manifestes Dada, 1924
Mouchoir de nuages, tragédie en 15 actes, Éditions de la galerie Simon, 1925 (ornatã cu desene acvaforte de Juan Gris)
Indicateur des chemins de coeur, J. Bucher, 1928
L'arbre des voyageurs, Éditions de la Montagne, 1930
L'Homme approximatif, Fourcade, Paris, 1931
Essai sur la situation de la poésie, 1931
Où boivent les loups, Editions des Cahiers Libres, Paris, 1932
L'antitête, Editions des Cahiers Libres, Paris, 1933
Insurecþia de la Zürich de Saºa Panã precedatã de Primele poeme ale lui Tristan Tzara, editura unu, Bucureºti, 1934
Grains et issues, 1935
Ramures, Éditions G.L.M., 1936 (cu un desen de Giacometti)
Vigies. 6e cahier de Habitude de la poésie, Éditions G.L.M., 1937
La Deuxième aventure céleste de M. Antipyrine, Éditions des Réverbères, 1938
Midis gagnés: Poèmes, Denoël, 1939 (cu 6 desene de Henri Matisse)
Une route, seul soleil, 1946
Le Signe de Vie, Bordas, 1946
Le coeur à gaz, Éditions G.L.M., 1946
Vingt-cinq et un poèmes, Editions de la Revue Fontaine, Collection l'Age d'Or, 1946 (cu 12 desene de Hans Arp)
Terre sur terre, împreunã cu André Masson, D. des Trois collines, 1946
Le surrealisme et l'apres guerre, Nagel, Paris, 1947
Morceaux choisis, Bordas, 1947 (prefaþã de Jean Cassou)
La Fuite, poème dramatique en 4 actes et un épilogue, Gallimard, Paris, 1947
Picasso et les Chemins de la Connaissance, Editions d'Art Albert Skira, 1948
Sans coup férir, 1949
De mémoire d'homme: Poème, Bordas, 1950
Parler seul, 1950
Le Poids du monde, 1951
Phases, Maisonnneuve, 1952 (cu portret de Paul Swan)
La Première main, Pab, 1952
La face intérieure, Seghers, 1953
L'Egypte, Face a Face, Lausanne, 1954 (cu fotografii de Etienne Sved)
Parler seul (Planètes), Caractères, 1955 (cu desene de Jean Arp)
À haute flamme, 1955
La Bonne heure, Impr. de R. Jacquet, 1955 (cu ilustraþii de Georges Braque)
Miennes, Caractères, 1955 (cu desene acvaforte de Jacques Villon)
Le Temps naissant, Pab, 1955 (cu o ilustraþie de Néjad)
Le fruit permis, 1956
Frère Bois, Pab, 1957 (cu o gravurã de Jean Hugo)
La Rose et le chien, poème perpétuel, Pab, 1958 (cu desene acvaforte de Pablo Picasso)
Juste présent, 1961 (cu desene acvaforte de Sonia Delaunay)
Lampisteries précédées des sept manifestes dada, Editeur Jean-Jacques Pauvert, 1963 (cu portret ºi desene de Francis Picabia)
Primele poeme. Insurecþia de la Zürich, Cartea Româneascã, Bucureºti, 1971 (ediþie mult adãugitã, îngrijitã ºi postfaþatã de Saºa Panã; postum)
Poèmes roumains, Ed. la Quinzaine Littéraire, 1974 (postum)
Cosmic realities vanilla tobacco dawnings, Arc Publications, 1975 (postum)
ªapte manifeste DADA. Lampisterii. Omul aproximativ, 1925-1930, Editura Univers, Bucureºti, 1996 (traduceri, prefaþã ºi note de Ion Pop; postum)
Vingt cinq poemes = Douãzeci ºi cinci de poeme, Editura Vinea, Bucureºti, 1998 (prefaþã de Nicolae Þone ºi traduceri de Nicolae Þone, Serge Fauchereau, Laurenþiu Ulici, Pierre Mazars ºi Marin Sorescu;
|
Textes RecommandéS
